Monte Cimone, o stațiune de schi populară din Munții Apenini din Italia, a investit 5 milioane de euro în zăpadă artificială înainte de sezonul de iarnă, în încercarea de a evita impactul încălzirii globale. Banii au fost în mare parte irosiți, conform Reuters.
Tunul de zăpadă s-a dovedit inutil deoarece picăturile de apă pe care le aruncă în aer au nevoie de vreme înghețată pentru ca ele să cadă la pământ sub formă de zăpadă, iar până la mijlocul lunii ianuarie temperatura nu a scăzut niciodată sub 0°C.
„Teleschiurile au fost închise, instructorii de schi și muncitorii sezonieri nu au avut ce face și am pierdut 40% din veniturile noastre pe tot sezonul”, a declarat Luciano Magnani, șeful asociației locale de operatori de turism de schi.
„A fost prima dată în 40 de ani când au fost închise de sărbătorile de Crăciun”.
Creșterea temperaturii amenință industria de schi din întreaga lume, dar Italia, cu numeroasele sale stațiuni relativ joase din Apenini, precum și Alpi, este deosebit de grav afectată.
Aproximativ 90% din pârtiile din Italia se bazează pe zăpadă artificială, în comparație cu 70% în Austria, 50% în Elveția și 39% în Franța, potrivit datelor de la lobby-ul Verzilor italieni, Legambiente.
Repercusiunile amenință mediul, economia și mijloacele de trai locale, prezintă Reuters.
Creșterea temperaturilor în Europa aduc secetă, iar Italia nu își poate permite milioanele de metri cubi de apă pe care îi folosește în fiecare an pentru a face zăpadă.
Legambiente, o asociație ecologică italiană, calculează că folosirea anuală de apă pe pârtiile alpine din Italia ar putea fi în curând la fel de mare ca un oraș de un milion de locuitori, cum ar fi Napoli.
Energia consumată de o baterie din ce în ce mai mare de tunuri de zăpadă este, de asemenea, exorbitantă.
Puterea necesară pentru a furniza zăpadă artificială tuturor stațiunilor alpine din Europa ar fi egală cu un consum anual a 130.000 de familii de patru persoane, a spus Mario Tozzi, geolog și conservator.
REZISTENȚĂ SAU SCHIMBARE?
Industria schiului se confruntă cu o decizie care se profilează: lupta continuă în speranța că progresul tehnologic poate depăși efectul creșterii temperaturilor sau poate schimba modelul de afaceri și caută surse alternative de venituri turistice.
În timp ce climatologii și chiar Banca Italiei sugerează a doua cale de acțiune, majoritatea operatorilor de schi sunt sfidători.
„Fără schi, comunitățile de munte își vor pierde fundația economică și oamenii vor pleca”, a declarat Valeria Ghezzi, șefa Asociației italiene a operatorilor de teleschiuri (Anef), care include 300 de companii și acoperă 90% din piață, potrivit Reuters.
Mizele economice sunt mari. Sectorul schiului din Italia angajează direct sau indirect 400.000 de oameni și generează o cifră de afaceri de 11 miliarde de euro, conform datelor Anef.
Italia are aproximativ 220 de stațiuni de schi cu cel puțin cinci teleschiuri, situându-se pe locul al treilea în lume, după Statele Unite și Franța, arată Raportul Internațional din 2022, privind turismul montan și zăpada. De asemenea, primește al treilea cel mai mare număr de turiști străini, după Austria și Franța.
Italia a început să dezvolte mașini de zăpadă artificială în jurul anului 1990, după aproape doi ani fără zăpadă în Alpi. Acum este un lider mondial. Unul dintre principalii săi producători, TechnoAlpin, a furnizat Jocurile Olimpice de iarnă din 2022 de la Beijing.
„La sfârșitul anilor 1980 nimeni nu vorbea despre schimbările climatice, dar în loc să disperăm, am arătat prima și cea mai mare formă de rezistență, am început să construim tunuri de zăpadă”, a spus Ghezzi, citat de Reuters.
Tehnologia de fabricare a schiurilor este în continuă evoluție. Cea mai recentă mașină de la TechnoAlpin poate produce zăpadă la 10°C. Acesta testează dispozitivul pe pârtiile de pepinieră din Bolbeno, cea mai joasă stațiune din Italia, la o altitudine de doar 600 de metri.
Primarul orașului Bolbeno, Giorgio Marchetti, a spus că zăpada pe care o produce este „minune” și a rămas pe pământ chiar și la temperaturi calde.
Italia este departe de a fi singura care face aproape orice pentru a-și păstra schiul de iarnă.
În decembrie, autoritățile din stațiunea elvețiană Gstaad au folosit elicoptere pentru a depune zăpadă pe o pârtie strategică, dar goală, care leagă zonele de schi Zweisimmen și Saanenmoser, care erau dotate cu zăpadă artificială de la tun.
PROTESTE
Însă încercările din ce în ce mai disperate de a conserva industria schiului atrag proteste din partea ecologiștilor.
Luna trecută, activiști cu steaguri și bannere s-au adunat la Pian del Poggio, în Apeninii Italiei, pentru a protesta împotriva instalării tunului de zăpadă în stațiunea de 1.300 de metri înălțime.
Cinci grupuri ecologiste spaniole fac lobby în Uniunea Europeană pentru a bloca utilizarea a 26 de milioane de euro din banii UE, pentru a finanța un proiect de alăturare a două stațiuni de schi din lanțul muntos cu încălzire rapidă a Pirineilor.
Unii economiști și climatologi susțin că încercarea de a menține în afaceri stațiunile de schi la altitudine joasă este destinată eșecului, iar zăpadă doar întârzie inevitabilul.
„Chiar dacă zăpada artificială poate reduce pierderile financiare din cazuri ocazionale de ierni cu deficit de zăpadă, nu poate proteja împotriva tendințelor sistemice pe termen lung”, au spus cercetătorii Băncii Italiei, într-un raport din decembrie.
„În acest context, strategiile de adaptare bazate pe diversificarea activităților montane și a veniturilor sunt cruciale”, arată raportul.
Alpii europeni, unde temperaturile cresc mai repede decât în cea mai mare parte a lumii, vor deveni din ce în ce mai populari în timpul verii, pe măsură ce plajele și orașele mediteraneene devin neplăcute, prognozează experții în climă și turism.
Giulio Betti, climatolog la Consiliul Național de Cercetare din Italia, a spus că schiatul între 1.000 și 2.000 de metri va fi în curând „nesustenabil din punct de vedere economic”, iar stațiunile ar trebui să se concentreze în schimb pe atragerea diferitelor tipuri de turiști.
Un număr tot mai mare de comunități de munte au urmat deja sfatul.
În Piani di Artavaggio, o stațiune de 1.600 de metri înălțime, la 100 km nord de Milano, autoritățile au demontat teleschiurile în urmă cu 16 ani, în timp ce au îmbunătățit facilitățile pentru drumeți, cicliști montani și călători obișnuiți de o zi.
Satul Elva, ai cărui 88 de locuitori stau la 1.600 de metri în Valea Mairei, lângă granița cu Franța, a evitat teleschiurile în favoarea alpinismului și a drumețiilor.
Satul a primit 20 de milioane de euro din fonduri UE în cadrul planului Italiei de redresare a COVID-19, pe care primarul Giulio Rinaudo spune că îl va folosi pentru a stimula turismul ecologic bazat pe istorie, gastronomie și natură.
„Teleschiurile și telecabinele vă leagă mâinile și picioarele de zăpadă”, a spus Rinaudo. „Încercăm să ne diversificăm”, citează Reuters.
