O populație îmbătrânită care își prețuiește timpul liber a pus bazele stagnării economice. Apoi, a venit Covid-19 și războiul Rusiei în Ucraina. Acestea sunt motivele pentru care europenii devin din ce in ce mai săraci, conform The Wall Street Journal.
Europenii se confruntă cu o nouă realitate economică, una pe care nu au mai experimentat-o de zeci de ani.
Viața pe un continent invidiat mult de străini pentru „arta sa de viață”, își pierde rapid din strălucire, pe măsură ce europenii văd că puterea lor de cumpărare se topește.
Francezii mănâncă mai puțin foie gras și beau mai puțin vin roșu. Spaniolii economisesc uleiul de măsline. Finlandezii sunt îndemnați să folosească saunele în zilele cu vânt, când energia este mai puțin costisitoare. În Germania, consumul de carne și lapte a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele trei decenii, iar piața, odată în plină expansiune a alimentelor ecologice, nu mai este ca altă dată.
Ministrul italian al dezvoltării economice, Adolfo Urso, a convocat o întâlnire de criză în luna mai cu privire la prețurile la paste, alimentul de bază preferat al țării, după ce acestea au crescut dublu față de rata inflației naționale.
Cu cheltuielile de consum în cădere liberă, Europa a intrat în recesiune la începutul anului, întărind sentimentul de declin economic, politic și militar, care a venit la începutul secolului.
Americanii s-au îmbogățit din 2008, pe când europenii devin mai săraci.
Media salariilor anuale
Sursa: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)
Ce a determinat situația precară a Europei?
Situația dificilă actuală a Europei a durat de mult timp. O populație îmbătrânită, cu o preferință pentru timpul liber și siguranța locului de muncă în detrimentul câștigurilor, a dus la ani de creștere economică și productivitate slabă. Apoi, a venit lovitura pandemiei de Covid-19 și războiul prelungit al Rusiei în Ucraina. Prin răsturnarea lanțurilor globale de aprovizionare și prin creșterea vertiginoasă a prețurilor energiei și alimentelor, crizele au agravat bolile care s-au intensificat de zeci de ani.
Răspunsurile guvernelor nu au făcut decât să agraveze problema. Pentru a păstra locurile de muncă, ei și-au direcționat subvențiile către angajatori, lăsând consumatorii fără banii de la saltea atunci când a venit șocul prețurilor. Americanii, dimpotrivă, au beneficiat de energie ieftină și de ajutor guvernamental îndreptat către cetățeni, pentru a-i menține să cheltuiască în continuare.
În trecut, formidabila industrie de export a continentului ar fi putut veni în ajutor. Dar, o redresare lentă în Chinei, o piață critică pentru Europa, subminează acest pilon de creștere.
Costurile ridicate ale energiei și inflația agresivă care este la un nivel nemaiîntâlnit din anii 1970, atenuează avantajul prețurilor producătorilor pe piețele internaționale și distrug relațiile armonioase de muncă ale continentului. Pe măsură ce comerțul global se răcește, dependența puternică a Europei de exporturi – care reprezintă aproximativ 50% din PIB-ul Zonei Euro (cele 20 de state din UE care au adoptat euro ca monedă), față de 10% pentru SUA – devine o slăbiciune.
Consumul privat a scăzut cu aproximativ 1% în Zona Euro de la sfârșitul anului 2019, după ajustarea pentru inflație, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, o organizație a țărilor în principal bogate, cu sediul la Paris.
Ajustate pentru inflație și puterea de cumpărare, salariile au scăzut cu aproximativ 3% din 2019, în Germania, cu 3,5% în Italia și Spania și cu 6% în Grecia. Salariile, în SUA, au crescut cu aproximativ 6% în aceeași perioadă, conform datelor OCDE.
Durerea ajunge departe în clasa de mijloc. La Bruxelles, unul dintre cele mai bogate orașe din Europa, profesorii și asistentele au stat la coadă, într-o seară, pentru a colecta alimente la jumătate de preț din spatele unui camion. Vânzătorul de la Happy Hours Market colectează alimente aproape de data de expirare din supermarketuri și le face publicitate printr-o aplicație. Clienții pot comanda la începutul după-amiezii și își pot ridica alimentele la preț redus, seara.
„Unii clienți îmi spun că datorită mie pot avea carne de două sau trei ori pe săptămână”, a spus Pierre van Hede, care împarte lăzi cu alimente.
Karim Bouazza, un asistent în vârstă de 33 de ani, care se aprovizionează cu pește și carne la jumătate de preț pentru soția sa și cei doi copii, s-a plâns că inflația înseamnă „aproape că trebuie să ai un al doilea job pentru a plăti totul”.
Servicii similare au apărut în regiune, promovându-se ca o modalitate de a reduce risipa de alimente și de a economisi bani. „TooGoodToGo”, o companie fondată în Danemarca în 2015, care vinde resturi de mâncare de la comercianți și restaurante, are 76 de milioane de utilizatori înregistrați în toată Europa. În Germania, „Sirplus”, un startup creat în 2017, oferă „ produse alimentare salvate, inclusiv produse care au trecut de data limită de vânzare, în magazinul său online”. La fel și „Bonapp”, pe care o avem în România.
Germanii au consumat 52 de kilograme de carne de persoană în 2022, cu aproximativ 8% mai puțin decât anul precedent, fiind înregistrat drept cel mai scăzut nivel de la începutul calculelor, din 1989. Deși o parte din acestea reflectă preocupările societății cu privire la alimentația sănătoasă și bunăstarea animalelor, experții spun că tendința a fost accelerată de prețurile la carne care au crescut cu până la 30% în ultimele luni. De asemenea, germanii schimbă carnea de vită și de vițel cu altele mai puțin costisitoare, cum ar fi carnea de pasăre, potrivit Centrului Federal de Informare pentru Agricultură.
Thomas Wolff, un furnizor de alimente organice din apropiere de Frankfurt, a declarat că vânzările sale au scăzut cu până la 30% anul trecut, pe măsură ce inflația a crescut.
Ronja Ebeling, un consultant și autoare în vârstă de 26 de ani, cu sediul în Hamburg, a spus că economisește aproximativ un sfert din venitul ei, parțial pentru că își face griji că nu are suficienți bani pentru pensie. Cheltuiește puțin pe haine sau pe machiaj și împarte mașina cu tatăl partenerului ei.
Americanii cheltuie mult mai mult, pe când europenii o fac mai cumpătat.
Cheltuieli finale de consum, prețuri curente:
Sursa: Banca Mondială
Cheltuielile slabe și perspectivele demografice slabe fac Europa mai puțin atractivă pentru companii, de la gigantul de bunuri de larg consum Procter & Gamble, până la imperiul de lux LVMH.
„Consumatorul american este mai rezistent decât cel din Europa”, a declarat directorul financiar al Unilever, Graeme Pitkethly, în aprilie.
Economia Zonei Euro a crescut cu aproximativ 6% în ultimii 15 ani, comparativ cu 82% pentru SUA, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional. Acest lucru a făcut ca o țară medie din UE să fie mai săracă pe cap de locuitor decât orice stat american, cu excepția Idaho și Mississippi, potrivit unui raport din această lună al Centrului European pentru Economie Politică Internațională, prezintă WSJ.
Pe insula mediteraneană Mallorca, companiile fac lobby pentru mai multe zboruri către SUA pentru a crește numărul de turiști americani care cheltuiesc liber, a declarat Maria Frontera, președintele Comisiei de turism al Camerei de Comerț din Mallorca. Americanii cheltuiesc în medie aproximativ 260 de euro pe zi în hoteluri, comparativ cu mai puțin de 180 de euro pentru europeni.
Ce spun Guvernele din Europa despre situație?
Guvernele europene constată că vechile rețete pentru remedierea problemei fie devin inaccesibile, fie au încetat să funcționeze. Trei sferturi de trilion de euro în subvenții și scutiri de taxe au fost îndreptate către consumatori și întreprinderi pentru a compensa costurile mai mari ale energiei – după spusele economiștilor, acum alimentează inflația și înfrâng scopul subvențiilor.
Reducerea cheltuielilor publice după criza financiară globală a înfometat sistemele europene de sănătate finanțate de stat, în special Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie.
Noa Cohen, specialistă în afaceri publice, în vârstă de 28 de ani, din Londra, spune că și-ar putea multiplica de patru ori salariul în același loc de muncă prin folosirea pașaportului american pentru a trece peste Atlantic. Cohen a primit recent o creștere a salariului cu 10% după ce și-a schimbat locul de muncă, dar creșterea a fost complet înghițită de inflație. „Se simte ca o înghețare permanentă a standardelor de viață”, a spus ea.
Economia Americii este aproape de două ori față de cea a Zonei Euro. Cele două erau la fel în 2008.
PIB, prețuri curente:
Sursa: Fondul Monetar Internațional
Huw Pill, economistul șef al Băncii Angliei, i-a avertizat pe cetățeni, în aprilie, că trebuie să accepte că sunt mai săraci și să se oprească din a cere salarii mai mari. „Da, suntem cu toții mai rău”, a spus el, adăugând că încercarea de a compensa creșterea prețurilor cu salarii mai mari ar alimenta doar mai multă inflație.
Având în vedere faptul că guvernele europene trebuie să mărească cheltuielile pentru apărare, iar costurile pentru împrumuturi au crescut, economiștii se așteaptă ca impozitele să crească și ele, punând presiune pe consumatori. Taxele din Europa sunt deja ridicate în comparație cu cele din alte țări bogate. Aici este aproximativ 40-45% din PIB, comparativ cu 27% în SUA, unde muncitorii americani își iau acasă aproape trei sferturi din salariile lor, în timp ce muncitorii francezi, germani și români păstrează doar jumătate.
Intervenția sindicatelor în contextul precar al Europei
Sărăcirea Europei a întărit rândurile sindicatelor, care adună zeci de mii de membri pe tot continentul, inversând un declin de zeci de ani.
IG Metall, cel mai mare sindicat din Germania, solicită o săptămână de lucru de patru zile la nivelurile salariale actuale, decât o majorare de salariu, pentru lucrătorii din industria metaliferă din țară, înaintea negocierilor colective din luna noiembrie. Oficialii spun că o săptămână mai scurtă ar îmbunătăți sănătatea lucrătorilor, calitatea vieții și ar face industria mai atractivă pentru lucrătorii mai tineri.
Aproape jumătate dintre angajații din industria sănătății din Germania aleg, mai degrabă, să lucreze în jur de 30 de ore pe săptămână, decât cu normă întreagă, ceea ce reflectă condițiile dure de muncă, a declarat Frank Werneke, președintele United Services Trade Union, care a adăugat aproximativ 110.000 de membrii noi în ultimele luni, fiind cea mai mare creștere din ultimii 22 de ani.
Igor Chaykovskiy, un lucrător IT în vârstă de 34 de ani din Paris, s-a alăturat unui sindicat la începutul acestui an pentru a face presiuni pentru salarii și condiții mai bune. El a primit recent o creștere salarială cu 3,5%, aproximativ jumătate din nivelul inflației. Totuși, nu este vorba doar de plată. „Poate ei spun că nu ai o creștere a salariului, ci ai lecții gratuite de sport sau de muzică”, îl citează The Wall Street Journal.
La fabrica auto Stellantis din Melfi, sudul Italiei, angajații au lucrat timp de ani de zile mai puține ore din cauza dificultății de a achiziționa materii prime și a costurilor mari cu energia, a declarat Marco Lomio, sindicalist la Uniunea Italiană a Metalurgiștilor. Orele lucrate au fost reduse recent cu aproximativ 30%, iar salariile au scăzut proporțional.
„Între inflația ridicată și costurile în creștere ale energiei pentru lucrători”, a spus Lomio, „este dificil să suportăm toate cheltuielile familiei”.
