Un guvern a refuzat un contract de gaz lichefiat. La câteva săptămâni după contactele unor lideri politici cu ambasadoarea care promova contractul, guvernul a fost răsturnat. Succesiunea arată o legătură de cauzalitate prea strânsă ca să rămână fără explicație, iar Sorin Grindeanu și George Simion sunt acum întrebați ce au vorbit cu diplomatul american. Faptele, în ordinea lor, spun mai mult decât negările. Vorbim despre niște trădători ordinari.
FAPTELE:
- Pe 16 ianuarie, fostul ministru PSD al Energiei, Bogdan Ivan, a cerut în scris președintelui Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan un acord guvernamental cu SUA pentru cumpărarea de gaz lichefiat american. Intermediar ar fi fost Nova, controlată de frații Teofil și Simion Mureșan. Potrivit documentelor consultate de G4Media, el a cerut și un mandat explicit de negociere cu sprijinul SRI. Nicio informație publică nu îi leagă pe frații Mureșan de premierul desemnat Siegfried Mureșan, iar identitatea de nume nu trebuie să producă confuzii.
Gazul american adus prin Coridorul Vertical fusese respins în ultimul an de companiile private din cauza prețului necompetitiv. Promotoarea proiectului în regiune este ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, care a promovat în același timp firma grecească Aktor, parte a consorțiului Atlantic-SEE LNG. Bolojan nu a dat curs cererilor consorțiului. În paralel, el a chestionat capacitatea de finanțare de 6-7 miliarde de euro a proiectului reactoarelor modulare de la Doicești, un alt dosar în care Nova este partener. Cele două dosare nu trebuie confundate, dar au un actor comun și un premier care a refuzat.
- Pe 31 martie, Grindeanu și Ivan s-au întâlnit la București cu Guilfoyle, întâlnire atestată de imagini făcute publice de presă. La masă se afla, potrivit G4Media, și consilierul prezidențial Florin Vlădică. Grindeanu confirmă discuția și spune că a vizat coridorul de gaze. Dominic Fritz, liderul USR, l-a întrebat pe Simion ce a discutat cu ambasadoarea la întâlnirea din aceeași zi. Simion recunoaște că o cunoaște personal și că îi este prieten bun. El neagă că ar fi discutat despre schimbarea guvernului, iar în declarațiile consultate nu precizează când s-au întâlnit.
- În aceeași lună, la o cină la Atena, Guilfoyle ar fi spus, potrivit WSJ, că Statele Unite pot proceda astfel oricărei țări. Ea se referea la prăbușirea iminentă a guvernului român. Ministrul grec al Energiei ar fi replicat că Washingtonul nu poate schimba un guvern ales de popor. Avocatul ambasadoarei contestă descrierea. Detaliul cronologic contează. În martie, moțiunea nu fusese depusă, așa că remarca, dacă este exactă, nu descrie un fapt împlinit, ci o cunoaștere sau o pretenție anterioare votului.
- În aprilie, un vot a hotărât covârșitor ieșirea PSD din coaliția condusă de Bolojan. Pe 28 aprilie, PSD, AUR și PACE–Întâi România au depus moțiunea „STOP Planului Bolojan”, care a trecut pe 5 mai cu 281 de voturi. Este cel mai mare număr din istoria Parlamentului. Motivele declarate țin de economie și de presupusa înstrăinare a activelor statului, iar PSD a invocat și incapacitatea premierului de a-și respecta partenerii. În comunicatul lor, social-democrații au anunțat ca pas următor un guvern condus de un premier capabil de colaborare. Simion a spus la depunere că nu există nicio înțelegere între AUR și PSD, ci o inițiativă cu 253 de parlamentari. Încă din aprilie, analistul Dan Tăpălagă scria în G4Media că atacul lui Bolojan asupra afacerilor din energie a fost unul dintre motivele moțiunii. Este o analiză, nu o probă.
De la 5 mai, România nu are guvern cu puteri depline de aproximativ 135 de zile. Președintele a desemnat, fără succes, două variante de premier. PSD și-a propus liderul și a transmis că nu susține un guvern din care nu face parte.
- În ziua votului din 5 mai, Bolojan a acuzat PSD că nu și-a asumat funcția de premier, preferând ca altul să poarte riscurile. Este acuzația lui, dar președintele nu l-a desemnat până acum pe candidatul propus de PSD. Pe 31 august, PNRR s-a încheiat cu 770 de milioane de euro pierdute din cauza legii salarizării; Bolojan învinuiește PSD, iar PSD învinuiește Guvernul. Guvernul Mureșan, cu audieri luni și marți și vot miercuri, nu are încă majoritatea necesară.
▌Deputatul USR Alexandru Dumitriu a transmis, printr-un mesaj publicat sâmbătă, pe Facebook, că le-a făcut plângere penală pentru trădare lui Sorin Grindeanu, George Simion și fostului ministru al Energiei Bogdan Ivan, după scandalul ambasadoarei SUA care s-a lăudat că a dat jos Guvernul Bolojan, care a căzut prin moțiunea de cenzură PSD-AUR ▌
Ce arată succesiunea și ce nu arată
Succesiunea este documentată: un refuz guvernamental, contacte ale liderilor cu promotoarea contractului, o remarcă despre o cădere iminentă, o moțiune, o cădere. Ea nu este o probă. Rămân în picioare cel puțin trei explicații concurente. Prima este cea a motivelor declarate ale moțiunii. A doua este calculul intern al PSD de a părăsi o coaliție în care nu mai avea încredere. A treia sunt interesele de afaceri afectate de Bolojan, cu sau fără Washington.
Ultima explicație schimbă acuzația. Beneficiarii documentați ai contractului nu sunt statul american, ci firma grecească Aktor și partenerii ei, compania românească Nova și furnizorii de gaz lichefiat. Foști oficiali americani citați de WSJ spun că oficialii ambasadei nu auziseră de Aktor. Asta indică inițiativa unei ambasadoare cu legături personale cu familia Trump, nu politica statului american. Formula corectă nu este „SUA a cerut”, ci „un interes comercial promovat de un diplomat a găsit interlocutori la București”. Faptul că gazul a fost respins de companiile private pe motiv de preț transformă, în plus, intervenția statului într-o întrebare de politică publică: cine ar fi suportat diferența dintre prețul acestui gaz și cel al pieței?
Grindeanu numește relatarea „pure fabulații” și spune că a discutat doar despre coridorul de gaze. Simion susține că afirmațiile sunt inventate sau scoase din context. Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, spune că ambasadoarea nu a participat la întâlnirea PSD-AUR în care s-a decis depunerea moțiunii. Aceste negări trebuie consemnate. Realitatea arată însă că niciuna nu vine cu data, participanții și conținutul discuțiilor, exact ce cere Mureșan.
Trădarea
În acest text, „trădare” are sens moral, nu și penal, încă. Deocamdată, termenul desemnează distanța dintre un discurs care pune interesul național pe primul loc și o conduită care îl subordonează altor interese. Interesul național se măsoară aici prin trei lucruri verificabile: prețul plătit de stat, continuitatea guvernării și fondurile europene încasate. Nu se afirmă că Grindeanu sau Simion ar fi comis o infracțiune sau ar fi executat o cerere externă. Se afirmă ce urmează.
Dacă contactele cu ambasadoarea au cântărit în decizia de a dărâma guvernul, atunci este vorba despre trădarea interesului național. Ea ar fi făcută de dragul celui de partid și al unor interese comerciale străine. Dacă nu au cântărit, rămâne un fapt la fel de greu de trecut cu vederea. Două partide au dărâmat un guvern și nu au putut construi altul. Costul l-a plătit România în luni de interimat și în bani europeni pierduți. În ambele cazuri, suveranitatea invocată în declarații nu a fost însoțită de transparență.
Aceeași exigență se aplică tuturor. Plângerea USR nu este o probă, iar partidul care a depus-o are propriul interes politic. PNL, USR și UDMR nu au format nici ele o majoritate în cinci luni. Guvernul Bolojan datorează explicații pentru jalonul PNRR ratat și pentru refuzul cererilor consorțiului, indiferent cât de întemeiat a fost. Administrația Prezidențială, al cărei consilier se afla la masa din 31 martie, datorează și ea explicații. Iar ambasadoarea trebuie să-și explice ea însăși remarca, dincolo de contestarea descrierii de către avocatul ei.
Testul de miercuri
Votul de investitură de miercuri, 30 septembrie, oferă primul test. Mureșan le-a cerut lui Grindeanu și Simion să spună ce au vorbit cu ambasadoarea, cu ce scop și dacă au servit interesele altor state. El a spus și că votul este ocazia ca PSD să demonstreze că nu a fost motivat de interese străine.
PSD poate fi decisiv pentru majoritate, ceea ce transformă transparența într-o cerință concretă, nu doar morală. Până atunci, formula rămâne cea a faptelor: indiciile converg, iar explicațiile lipsesc. Doar publicarea datelor, a participanților și a conținutului discuțiilor poate încheia o dispută în care toți vorbesc despre trădare și nimeni nu a dovedit-o.
