Investițiile în rețelele de distribuție a energiei electrice cresc accelerat și devin esențiale pentru viitorul sistemului energetic, arată un raport publicat de Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER). În paralel, situația din România relevă o abordare rigigă din partea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care menține investițiile la un nivel relativ scăzut, într-un cadru dominat de preocupări populiste legate de nivelul facturilor.
ACER: Investițiile în rețelele de distribuție din Europa cresc până la 47 de miliarde de euro în 2027
Potrivit raportului ACER, investițiile anuale în rețelele de distribuție din Europa au crescut cu peste 50% în doar trei ani, de la 23,5 miliarde euro în 2021 la 35,3 miliarde euro în 2024. Estimările indică o continuare a acestui trend, cu un nivel de aproximativ 47 miliarde euro până în 2027.
Această creștere este determinată de mai mulți factori structurali:
- electrificarea economiei;
- integrarea accelerată a surselor regenerabile;
- necesitatea creșterii capacității și flexibilității rețelelor.
Potrivit ACER, operatorii de distribuție (DSO) nu mai sunt simpli administratori de infrastructură, ci devin:
- operatori activi de sistem;
- facilitatori de piață;
- hub-uri de date;
- promotori ai inovării.
Aceste roluri extinse necesită investiții consistente, digitalizare și un cadru de reglementare adaptat realităților actuale.
Avertismentul ACER: reglementarea nu trebuie să blocheze investițiile
Raportul subliniază că politicile de reglementare axate exclusiv pe reducerea costurilor pot deveni un obstacol major. Printre riscurile identificate:
- plafoanele rigide de cheltuieli care limitează investițiile;
- lipsa de flexibilitate în planificarea rețelelor;
- accentul excesiv pe tarife mici, în detrimentul modernizării.
ACER recomandă ca reglementatorii să meargă dincolo de logica „cost minim” și să urmărească maximizarea beneficiilor sociale pe termen lung, inclusiv prin investiții mai mari în infrastructură.
România: rețele învechite și investiții insuficiente. Cum blochează reglementarea dezvoltarea sectorului
În contrast cu dinamica europeană, România se confruntă cu un deficit major de investiții în rețelele electrice. Infrastructura existentă este, în multe zone, bazată pe tehnologii și concepte vechi de peste 40 de ani.
Deși funcționale, aceste rețele:
- au pierderi mai mari;
- limitează integrarea energiei regenerabile;
- reduc eficiența sistemului;
- contribuie indirect la prețuri mai ridicate pentru consumatori.
În mod paradoxal, România se află deja printre țările cu prețuri ridicate la energie în Uniunea Europeană, iar lipsa investițiilor nu face decât să agraveze problema pe termen mediu și lung.
Politica ANRE a fost, în ultimii ani, orientată spre menținerea tarifelor de distribuție la un nivel cât mai scăzut. Această abordare are o logică populistă evidentă: evitarea creșterii facturilor pentru consumatori.
Însă efectele secundare sunt semnificative:
- descurajarea investițiilor operatorilor de distribuție;
- amânarea modernizării infrastructurii;
- menținerea unor costuri structurale ridicate în sistem.
Companiile din sectorul energetic au semnalat în repetate rânduri că nivelul actual al investițiilor este insuficient și că reglementarea limitează capacitatea de dezvoltare a rețelelor.
Costul populismului: facturi mai mari pe termen lung
Deși menținerea tarifelor scăzute poate aduce beneficii imediate, pe termen lung această strategie poate avea efectul invers. Rețelele ineficiente cresc costurile totale ale sistemului, congestiile și pierderile se traduc în prețuri mai mari, iar lipsa infrastructurii favorizează volatilitatea și specula. Experții subliniază că investițiile în rețele reduc costurile sistemice, permit o integrare mai eficientă a energiei regenerabile, scurtează lanțul de tranzacționare și cresc transparența și stabilitatea pieței.
Concluzie: România plătește deja prețul lipsei de acțiune
Raportul ACER transmite un mesaj clar: viitorul energetic al Europei depinde de investiții masive și rapide în rețelele de distribuție. În acest context, România riscă să rămână în urmă dacă nu își ajustează cadrul de reglementare.
Fiecare an în care investițiile sunt amânate înseamnă rețele mai fragile, mai puțină energie regenerabilă integrată și costuri sistemice mai mari — costuri care, în final, tot la consumator ajung, dar ascunse în prețul energiei, nu vizibile în tariful de distribuție. ANRE protejează factura de azi cu prețul facturii de mâine.
Paradoxul e că România, una dintre țările cu cele mai scumpe facturi la energie din UE, menține tocmai politica cel mai puțin capabilă să schimbe asta pe termen lung. Nu e nevoie de un raport ACER ca să înțelegem că, pe termen mediu și lung, infrastructura veche ne costă mai mult decât o infrastructura modernă.
