Președintele rus Vladimir Putin se află probabil în cea mai precară situație de până acum. Dar, în timp ce NATO se reunește la Ankara în această săptămână, oare acesta este momentul în care el alege să pună cu adevărat la încercare alianța? Războiul pe care l-a ales trage în jos economia rusă – alături de popularitatea sa în sondaje – și a intrat deja în al cincilea an. Pe măsură ce bombardamentele de rază lungă și medie ale Kievului continuă, provocând penurie de combustibil și pagube atât de extinse încât orizontul Moscovei scuipă fum negru, se înmulțesc întrebările cu privire la ce poate face Putin pentru a răspunde la încrederea proaspăt dobândită a Ucrainei.
Principala întrebare este dacă poate sau va escalada conflictul în schimb – împotriva Ucrainei, dar și a susținătorilor săi din NATO, potrivit CNN.
Persistă o îngrijorare constantă că Rusia ar putea deschide un nou front în Europa. Se pare că Polonia a fost avertizată de Statele Unite că Moscova ar putea ataca – într-un mod limitat, poate cu drone sau o altă formă de război hibrid, dar totuși într-un mod care, cu câteva decenii în urmă, ar fi părut de neconceput.
Estonia a observat, în ultimul an, bărbați ruși în uniformă de camuflaj în apropierea graniței sale.
Aeroporturile din Danemarca au fost închise din cauza prezenței unor drone neidentificate în spațiul lor aerian.
Oslo este preocupat, din când în când, de faptul că mica așezare rusă Barentsburg, situată în arhipelagul Svalbard din Norvegia, ar putea încerca să se transforme în ceva mai mare.
Ar putea decizia lui Putin de a elibera pașapoarte rusești locuitorilor regiunii separatiste Transnistria din Moldova să devină ceva mai sinistru?
Roata de foc a anxietății se învârte în cea mai mare alianță militară din istorie, și nu fără temei. După decizia nefericită și greșit informată a lui Putin de a invada Ucraina în 2022 – luată pe baza unor evaluări de informații deficitare, cu o armată lamentabil incapabilă să se ridice la nivelul poziției sale de a treia putere militară din lume – ar fi nechibzuit să concluzionăm că nu poate ceda în fața unor idei foarte proaste. Iar adevărata poziție a Rusiei – și, odată cu ea, dilema lui Putin – poate fi vizualizată pe un ecran divizat, cu perspective concurente:
În partea stângă a ecranului se află o imagine a slăbiciunii
Moscova se află într-o poziție cu totul diferită – din punct de vedere geopolitic, intern și militar – față de cea din februarie 2022.
Nu-și mai poate permite luxul de a greși – o putere a hidrocarburilor care importă benzină deoarece rafinăriile sale au fost lovite de dronele ucrainene, care își epuizează rezervele valutare pentru a amortiza impactul războiului și care își golește închisorile pentru a umple deficitul de efective de pe liniile frontului din Ucraina.
A devenit, practic, un stat vasal al Beijingului; are nevoie de ajutor militar concret din partea Coreei de Nord și a Iranului. Kremlinul acordă prioritate apărării aeriene pentru a-și proteja chiar zidurile. Imaginea este, fără îndoială, sumbră.
În partea dreaptă a ecranului se află o imagine a pregătirii rusești
Fabricile sunt reconvertite pentru a alimenta constant mașina de război. Elevii se întâlnesc cu veterani ai luptei sălbatice din Ucraina.
Televiziunea de stat este de ani de zile subordonată efortului de propagandă. Conflictul domină viața de zi cu zi din Rusia într-un mod nemaiîntâlnit de zeci de ani, în timp ce majoritatea cetățenilor statelor NATO consideră că acesta rămâne o problemă relativ îndepărtată, care le solicită bugetele, dar nu și populația masculină aptă de luptă.
În acest climat, un conflict mai amplu cu NATO – inamicul împotriva căruia Putin a țipat mereu – ar putea atât să explice alunecarea lentă a Moscovei către un impas în Ucraina, cât și să contribuie la justificarea unui război mai amplu sau chiar a unei mobilizări pe scară largă în interiorul Rusiei.
Putin ar putea în cele din urmă să susțină că duce bătălia existențială a lumii post-sovietice, mai degrabă decât o încercare șovăitoare de a invada un vecin mai mic. În timp ce membrii NATO încă se ceartă cu privire la cât ar trebui să fie bugetele lor de apărare în anii următori, Rusia cheltuiește, probabil, 7% din PIB-ul său și poate jumătate din bugetul său de stat pentru război.
Argumentul contrar este că acum este momentul perfect pentru Rusia să testeze NATO – când Rusia este pregătită, președintele american Donald Trump critică în mod constant alianța defensivă, iar finanțele Europei sunt încă epuizate de COVID. Dar opțiunile Moscovei sunt puține, iar epitetul de la începutul războiului – că o Rusie slabă și înfrântă nu poate deveni brusc uriașă – rămâne valabil.
Limitările practice nu dispar, nici măcar pentru un autocrat despre care se crede că își petrece mare parte din timp izolat într-un buncăr. Atacurile majore asupra Kievului au avut loc timp de luni de zile la fiecare 10-15 zile – deși recent ritmul s-a accelerat –, ceea ce indică faptul că Rusia are limite în ceea ce privește muniția sau nu poate identifica noi ținte suficient de repede pentru a lovi mai frecvent.
Ritmul avansului rus pe liniile frontului a încetinit până la un pas de melc, Putin recurgând adesea la anunțarea unor câștiguri complet fictive, cel mai recent fiind afirmația Ministerului său al Apărării că ar fi cucerit orașul Kostyantynivka din Donbas, intens disputat.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a demascat imediat bluful lui Putin și s-a oferit să se întâlnească cu acesta acolo pentru a discuta despre pace.
Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank cu sediul în SUA, a sugerat că anunțurile Kremlinului au avut scopul de a convinge Casa Albă că Moscova avansează și de a influența orice reluare a eforturilor diplomatice. Dar a revendica o victorie falsă este slăbiciunea întruchipată.
Astfel, dilema constă în a afla dacă Putin se simte mai în siguranță ducând războiul pe care nu îl câștigă acum împotriva Ucrainei sau pe cel pe care îl poate justifica pierzându-l împotriva NATO.
Poate că a trecut momentul în care Kremlinul putea considera Casa Albă ambivalentă în ceea ce privește soarta Europei.
În ciuda ezitărilor publice afișate de Trump și de șeful său de la Pentagon, Pete Hegseth, este clar că principiile mai tradiționaliste ale secretarului de stat Marco Rubio în materie de politică externă republicană prevalează pe măsură ce se apropie alegerile de la jumătatea mandatului. Recentul eșec legat de dorința SUA de a achiziționa Groenlanda a determinat și Europa să conștientizeze necesitatea de a-și contura propria apărare, ceea ce reprezintă o altă complicație pentru Moscova.
Este puțin probabil ca Moscova să încerce să exercite presiuni asupra NATO prin utilizarea armelor sale nucleare. Acest lucru ar stârni, fără îndoială, furia americanilor și chiar a chinezilor. De asemenea, există riscul ca aceste arme apocaliptice să nu funcționeze conform planului. Este o amenințare care, probabil, își dezvăluie puterea maximă tocmai atunci când nu este pusă în practică.
Astfel, strategia lui Putin va consta probabil în încercarea de a găsi un mecanism de a perturba și destabiliza, fără a forța o testare convențională a hotărârii transatlantice.
Principalul avantaj al lui Putin: longevitatea
Ultimul deceniu este presărat cu încercări rusești de intimidare, menite să ofere un spațiu amplu de manevră celor din Occident care ezită să răspundă printr-un conflict pe scară largă.
De la utilizarea agentului neurotoxic Novichok în orașul englez Salisbury, la navele suspectate de spionaj care bântuie în apropierea cablurilor submarine, până la presupusa interferență electorală, Moscova explorează de mult timp cât de departe poate împinge Occidentul fără a declanșa un alt conflict major.
Principalul avantaj al lui Putin ca lider este longevitatea. El nu este pus la încercare de ciclul de patru ani al alegerilor pe deplin democratice, care îi obligă pe adversarii săi occidentali să caute soluții rapide. El poate aștepta să treacă actualul ciclu al liderilor NATO, eșecurile de pe câmpul de luptă și superioritatea tehnologică a Ucrainei.
Putin nu este imun la trecerea timpului și, într-o zi, domnia sa se va sfârși. Poate că este suficient de inteligent pentru a nu grăbi acel moment, escaladând o luptă pe care o pierde.
