Luni seară, 18 mai 2026, după consultările de la Palatul Cotroceni, Sorin Grindeanu apărea la mai multe televiziuni cu un mesaj dur: Ilie Bolojan este „un fel de zombie politic care se plimbă și se agață de această funcție". Replica a venit imediat, de la Ciprian Ciucu, prim-vicepreședinte PNL: „Zombie politic este acela care are cotă de încredere cu o singură cifră, sub 10%". O replică nimicitoare, pe care, dezvoltând-o cu o analiză asupra ”performanțelor” lui Sorin Grindeanu, se poate trage ușor concluzia că avem de-a face cu un ratat politic.
Sorin Grindeanu, președintele PSD și unul dintre cei mai longevivi supraviețuitori ai politicii românești post-comuniste, traversează cel mai prost moment din cariera sa. Iar această prăbușire nu este un accident, ci consecința firească a unui parcurs politic construit aproape exclusiv pe oportunism și lipsit de orice proiect coerent.
▌Rămâne în istorie drept cel care a declanșat cea mai mare criză de stradă din ultimii 30 de ani
Puțini politicieni români pot revendica onoarea de a fi provocat o criză de proporții istorice chiar din prima lor zi semnificativă la putere. Grindeanu reușit această performanță în ianuarie 2017, în calitate de premier. La nici două săptămâni după ce guvernul său depusese jurământul, a semnat Ordonanța de Urgență nr. 13 — actul normativ care dezincrimina partial abuzul în serviciu și, în practică, ar fi scos de sub urmărire penală zeci de aleși locali și naționale, printre care și Liviu Dragnea, puternicul lider al PSD la acea vreme.
Reacția societății civile a fost imediată și masivă. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă în toată țara, în cel mai amplu val de proteste postdecembriste. Ordonanța a fost retrasă, dar paguba politică și morală era consumată. Grindeanu nu și-a asumat niciodată cu claritate responsabilitatea acelui gest. Explicațiile oferite — presiuni de partid, urgență legislativă, necesitate administrativă — nu au convins pe nimeni.
Câteva luni mai târziu, în iunie 2017, același Dragnea pe care Grindeanu se pare că încercase să-l protejeze prin OUG 13 l-a demis printr-o moțiune de cenzură internă la PSD. Premierul nu supraviețuise propriului partid nici un an. Povestea putea fi considerată încheiată. Dar în politica românească, ratonul nu moare niciodată.
▌Oportunistul care nu valorifică oportunitățile
Grindeanu este descris în mod frecvent, inclusiv de colegi de partid, ca un politician oportunist — un om care știe să se apropie de sursa puterii, indiferent de culoare sau doctrină. Această calitate, în sine, nu este rară în politica românească. Ceea ce îl distinge pe Grindeanu este incapacitatea de a transforma proximitatea față de putere în rezultate vizibile, fie pentru electorat, fie pentru propriul capital politic.
Ministeriatul la Comunicații și Transporturi nu a lăsat în urmă nicio reformă memorabilă. La CFR Călători și CFR Infrastructură, instituțiile pe care le-a coordonat au continuat să acumuleze pierderi și întârzieri. La Transporturi — portofoliu pe care l-a deținut în mai multe rânduri — progresul pe autostrăzi a rămas departe de promisiuni. Niciun indicator major nu s-a îmbunătățit substanțial în perioadele sale la conducere.
Această contradicție — oportunism fără randament — îl plasează într-o categorie aparte: nu este nici un politician de convingere, nici un tehnocrat eficient. Este omul care a fost mereu în locul potrivit, dar nu a știut niciodată ce să facă cu oportunitățile pe care le-a primit.
▌Cifrele nu mint, chiar dacă Grindeanu nu le crede
Sondajul INSCOP publicat luni, 18 mai 2026 — chiar în ziua consultărilor de la Cotroceni — a produs un cutremur în peisajul politic: PNL a depășit PSD în intențiile de vot, o premieră în ultimii șase ani. PNL a ajuns la 20,3%, în timp ce PSD a coborât la 17,5%. Același sondaj, realizat în perioada 11-14 mai, plasează AUR pe primul loc, cu 38-41%, consolidând o dominanță care a luat prin surprindere clasa politică tradițională.
Reacția lui Grindeanu a fost revelatoare. „Nu e interesant deloc sondajul INSCOP. Sunt sceptic, un sondaj e o fotografie de moment", a declarat acesta. Înainte, respinsese și un sondaj care arăta că PSD scăzuse la 20%. Refuzul de a accepta realitatea cifrelor a ajuns un reflex.
Datele individuale sunt și mai dure. Un sondaj al Agenției de Rating Politic pentru Europa FM plasează încrederea în Grindeanu la 0,6% — ultimul în clasamentul politicienilor menționați spontan de cetățeni ca demni de încredere. Sondajul INSCOP din aprilie arăta că 64,8% din populație au foarte puțină sau deloc încredere în liderul PSD. Chiar în rândul electoratului PSD, proportia celor cu încredere în propriul lider nu depășea 12-13%.
Sondajul CURS din mai 2026 îl plasează pe Grindeanu în jurul pragului de 21% pe scala încrederii „multă și foarte multă" — dar aceste date trebuie citite în context: același CURS îl plasase pe Grindeanu în scădere față de ianuarie, iar institutul este perceput, cel puțin în unele cercuri analitice, ca având o apropriere istorică față de zona PSD.
▌Moțiunea de cenzură cu recordul istoric: o victorie care s-a transformat în bumerang
Grindeanu a prezentat demiterea Guvernului Bolojan drept o realizare politică majoră. „A trecut o moțiune de cenzură cu cel mai mare număr de voturi din istorie", a repetat el la fiecare ocazie. Este adevărat că moțiunea a trecut cu 281 de voturi. Dar efectul imediat a fost unul pe care PSD nu îl anticipase sau nu voia să îl recunoască: electoratul a pedepsit PSD, nu PNL.
Sondajele de după moțiune au arătat o creștere semnificativă a PNL, tractat de popularitatea lui Bolojan, și o scădere a PSD. „Moțiunea de cenzură a determinat o polarizare puternică a societății românești", nota directorul INSCOP, Remus Ștefureac. PSD a eliminat un premier incomod și a primit în schimb o factură electorală pe care urmează să o plătească.
Paradoxul este complet: Grindeanu l-a atacat pe Bolojan cu cel mai dur calificativ din vocabularul politic — „zombie" — tocmai în ziua în care sondajele confirmau că Bolojan câștigă capital, iar el îl pierde.
▌Concluzie
Sorin Grindeanu nu este un politician fără calități. Are rezistență, cunoaște mecanismele sistemului și știe să supraviețuiască. Dar supraviețuirea nu este o politică, iar longevitatea nu este o moștenire.
Bilanțul său obiectiv — OUG 13, demiterea de propriul partid în 2017, ani de ministere fără reforme notabile, o cotă de încredere populară sub 1%, un partid dus sub performanțele istorice — nu poate fi interpretat ca un succes prin niciun criteriu rezonabil, ci dimpotrivă, îl recomandă pentru statutul de ratat.
Într-o democrație funcțională, acesta ar fi momentul retragerii demne. În politica românească, este, de regulă, momentul unui nou discurs televizat.
