Senatul a adoptat marți, 4 august, propunerea legislativă de modificare a Ordonanței de urgență nr. 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, cu un amendament depus de PSD prin care scoaterea din exploatare a capacităților pe lignit și huilă se va putea face doar după punerea în funcțiune a unor capacități noi care să le înlocuiască. Votul final a fost 73 pentru, niciun vot împotrivă, 42 de abțineri și opt senatori absenți de la vot. Amendamentul fusese anunțat cu o zi înainte chiar de liderul PSD, Sorin Grindeanu, care a cerut public premierului interimar Ilie Bolojan să meargă la Bruxelles pentru a negocia amânarea termenului de 31 august, dată la care România s-a angajat să închidă capacitățile pe cărbune. Câteva ore mai târziu, președintele Nicușor Dan a transmis, într-o postare publică, că va uza de toate prerogativele constituționale, inclusiv de solicitarea de reexaminare, pentru ca România să nu piardă cererile de plată rămase din PNRR. Gestul are o greutate care depășește formularea protocolară: este prima dată în ultimele luni când șeful statului se opune public unei acțiuni legislative a PSD, după o perioadă în care raportul Cotroceni-Parlament a funcționat, cel puțin aparent, fără fricțiuni deschise.
Reacția PNL la amendamentele PSD a fost una rapidă. partidul, condus de premierul interimar Ilie Bolojan, a acuzat PSD că intervine asupra unui jalon PNRR deja îndeplinit, validat și plătit de Comisia Europeană. Ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a mers mai departe și a explicat mecanismul tehnic: amendamentele votate în Senat produc, în termenii regulamentului european, o reversibilitate a Jalonului 114, iar o constatare a acestei reversibilități de către Comisia Europeană ar atrage penalități mai mari decât cele aferente Jalonului 119a. Miza directă, potrivit lui Pîslaru, este blocarea cererilor de plată 5 și 6, adică aproximativ cinci miliarde de euro nerambursabili.
Cifrele vehiculate public diferă în funcție de sursă — PNL estimează un cost imediat de circa 700 de milioane de euro, în timp ce USR vorbește despre 1,7 miliarde de euro pentru ceea ce numește măsuri pompieristice ale PSD și AUR. Diferența dintre estimări nu anulează direcția comună a avertismentelor: toate taberele care critică amendamentul converg spre riscul unor penalități de ordinul miliardelor, nu al unor sume simbolice. La acestea se adaugă o poziție a CSAT, care a atras atenția că proiectul ar putea contribui la creșterea prețurilor la energie.
AUR votează cu PSD, PNL rămâne izolat
Structura votului din Senat este ea însăși o informație editorială. AUR a votat alături de PSD, în timp ce PNL și USR s-au abținut — nu au votat împotrivă. Absența unui vot explicit contra din partea PNL, partid care conduce Guvernul interimar și care avertizează public despre riscul pierderii unor fonduri europene, arată limitele reale ale opoziției sale parlamentare într-o configurație în care majoritatea PSD-AUR poate trece amendamente fără sprijinul liberalilor.
Secvența e coerentă cu un tipar deja documentat: Grindeanu anunță inițiativa, PSD o depune și o negociază, AUR o votează, iar rezultatul este prezentat drept salvare a unor jaloane PNRR pe care guvernul precedent nu ar fi reușit să le îndeplinească. E aceeași logică observată în alte episoade recente ale relației PSD-AUR — o alianță informală care funcționează consecvent la vot, chiar și atunci când mizele privesc angajamente asumate de România în fața Comisiei Europene.
Narațiunea PSD: vina transferată la guvernările PNL-USR
Explicația oficială a PSD, susținută în plen de liderul senatorilor social-democrați, Daniel Zamfir, ocolește orice discuție despre riscul financiar și mută integral responsabilitatea către foștii guvernanți liberali și useriști. Zamfir a susținut că necesitatea amendamentului rezultă din angajamentele asumate încă din 2021, în perioada în care PNRR a fost negociat de fostul premier Florin Cîțu, fostul ministru al fondurilor europene Cristian Ghinea și fostul ministru al energiei Virgil Popescu, și a invocat contextul războiului din Ucraina și al crizei energetice drept justificare pentru imposibilitatea respectării termenelor asumate atunci.
Argumentul are un sâmbure real — termenul de 31 august 2026 a fost negociat înainte de escaladarea crizei energetice provocate de război — dar ocolește o întrebare mai incomodă: PSD a fost parte a guvernărilor de coaliție care au avut la dispoziție ani întregi pentru a construi capacitățile de înlocuire despre care vorbește acum amendamentul, iar responsabilitatea pentru absența acestor investiții nu poate fi atribuită exclusiv adversarilor politici de astăzi. Transferarea integrală a vinei este un exercițiu retoric, nu o explicație completă a deciziei de a interveni acum, pe cale legislativă, asupra unui jalon deja închis cu Comisia.
Ce urmează
Pentru că modificările din Senat au depășit forma inițială asupra căreia se pronunțase Camera Deputaților, proiectul a revenit miercuri, 5 august, în plenul Camerei pentru o nouă dezbatere, în procedură de urgență. Dacă legea ajunge la Cotroceni în forma rezultată din comisii, Nicușor Dan a spus explicit că va lua în calcul cererea de reexaminare — un instrument care nu blochează definitiv legea, dar care obligă Parlamentul să o rediscute și cumpără timp pentru negocieri cu Bruxelles.
Dincolo de mecanismul procedural, semnalul politic este cel care contează pentru cititorii care urmăresc raportul de forțe de la vârful statului: pentru prima dată de luni bune, președintele iese din poziția de coexistență tăcută cu majoritatea parlamentară PSD-AUR și marchează public o linie roșie. Diferența față de fricțiunile anterioare pe teren judiciar — unde miza era, de regulă, greu de tradus în cifre și ușor de contestat ca interpretare — este că aici miza se măsoară direct în miliarde de euro pierdute sau salvate, ceea ce face verdictul mult mai greu de diluat retoric, indiferent de tabăra care îl formulează, iar ”PSDan”, cum deja i se spune președintelui, va deconta aceste sume sub formă de voturi pierdute. Multe, foarte multe voturi.
