Devine tot mai clar că social-democrații sunt dispuși să facă orice pentru a scăpa de cele mai mari obstacole din calea unei guvernării după tiparul lor: premierul Ilie Bolojan și USR. După ce au eșuat cu lovitura din interiorul PNL, prin folosirea lui Hubert Thuma, ei forțează acum din exterior căderea premierului Bolojan, propunând, prin vocea lui Sorin Grindeanu, o nouă formulă de guvernare până la rotativa din 2027: „într-o formă mai restrânsă, fără USR, de exemplu, și fără prim-ministrul Ilie Bolojan”. În acest context, România1.ro a realizat o proiecție, pe axa cauze-efecte, a unui astfel de scenariu.
________
Propunerea PSD nu este una „inovatoare”. O astfel de guvernare ar fi, în esență, o revenire la formula clasică de stabilitate parlamentară, testată deja în România post-2020, dar cu o nuanță importantă: excluderea explicită a USR și neutralizarea profilului reformist asociat cu Ilie Bolojan.
Nu vorbim despre o alianță „de avarie”, ci despre una calculată, construită pe ideea de:
- control politic,
- predictibilitate administrativă,
- minimizarea conflictelor interne.
▌Cum ar deveni realizabilă o asemenea formulă
– Oboseala reformei și frica de instabilitate
După 2024–2025, discursul dominant ar putea deveni:
„România nu mai are nevoie de experimente, ci de stabilitate.” Acest tip de narativ favorizează o coaliție mare și marginalizează partidele percepute ca:
- prea conflictuale,
- prea reformiste,
- prea imprevizibile (USR, în acest caz).
– Interesul comun PSD–PNL
- PSD își asigură accesul la resurse și control administrativ fără costul funcției de premier.
- PNL păstrează șefia guvernului, dar cu un premier acceptabil pentru PSD, nu unul care forțează reforme dure.
- UDMR joacă rolul de arbitru discret și furnizor de stabilitate parlamentară.
– De ce nu Ilie Bolojan:
- prea autonom,
- prea puțin controlabil,
- prea orientat spre reformă administrativă reală.
Un astfel de profil nu convine nici PSD, nici baronilor PNL.
▌Cine ar putea fi premierul liberal „acceptabil”
Profilul probabil:
- liberal vechi, cu reflexe de negociator,
- fără agendă de reformă structurală agresivă,
- bun comunicator extern (Bruxelles), dar prudent intern.
Cheia nu e numele, ci tipologia: un premier care administrează, nu care transformă.
▌Cum ar arăta guvernarea, concret
■ Guvernare economică
Pe termen scurt (6–12 luni):
- creșteri salariale țintite (bugetari, profesori),
- ajustări fiscale minore, nu reforme,
- menținerea deficitului sub control „cosmetic”.
Pe termen mediu:
- reformele PNRR ar fi:
- fragmentate,
- amânate,
- reinterpretate legislativ.
Rezultatul: evitarea colapsului, dar și blocarea modernizării reale.
■ Administrație și stat
- reforma administrativ-teritorială: înghețată;
- digitalizarea: selectivă, fără impact sistemic;
- depolitizarea: abandonată tacit.
■ Efecte politice majore
1. Consolidarea „partidului-stat”
Coaliția PSD–PNL–UDMR ar funcționa ca un cartel politic:
- majoritate confortabilă,
- control asupra parlamentului,
- presiune redusă din opoziție.
2. Radicalizarea opoziției
Excluderea USR ar avea două efecte:
- USR ar deveni mai vocal și mai ideologic;
- electoratul anti-sistem s-ar putea muta spre alte zone (AUR sau absenteism).
3. Relația cu UE
- mesaj extern: stabilitate, predictibilitate;
- realitate internă: reforme minime, negociate la limită.
▌Concluzie
O guvernare PSD–PNL–UDMR, fără USR și fără Ilie Bolojan, nu ar fi o anomalie, ci o revenire la reflexele profunde ale politicii românești:
stabilitate fără reformă, consens fără transformare, guvernare fără risc.
Ar fi un guvern funcțional, dar neinspirator, capabil să evite crizele majore, dar incapabil să schimbe traiectoria structurală a României.
