Există o ironie istorică în situația în care se găsește Nicușor Dan în această săptămână. Omul care a câștigat președinția tocmai pentru că românii îl percepeau drept antiteza compromisului politic se află acum acuzat de exact opusul: că tolerează jocurile PSD, că sacrifică fermitatea pe altarul „stabilității" și că nu îl susține cu adevărat pe premierul Ilie Bolojan. Întrebat direct dacă îi va cere demisia lui Bolojan în cazul în care PSD se retrage din guvern, șeful statului a răspuns simplu și dezarmant: „Eu? În ce calitate?"
Răspunsul a stârnit imediat reacții — unii l-au văzut ca pe un semnal de detașare calculată, alții ca pe o eschivă jenantă. În orice caz, el ilustrează perfect dilema în care Nicușor Dan este prins: orice decizie clară îl costă, orice neutralitate îl costă la fel.
▌Un președinte cu creditul de imagine la limită
Înainte de a analiza opțiunile strategice ale șefului statului, trebuie să privim cifrele. Potrivit unei cercetări SOCIOPOL, doar 25% dintre cetățeni mai au încredere în actualul președinte. Nicușor Dan a pornit cu aproximativ 40% încredere după instalarea în funcție, iar scăderea a fost una fără precedent ca ritm în ultimii ani.
Cu alte cuvinte, Nicușor Dan nu a beneficiat niciodată de „avansul de încredere" pe care Iohannis sau Băsescu îl primiseră la început de mandat. El conduce o țară profund polarizată, cu un electorat de dreapta și naționalist care nu îl va accepta indiferent ce face, și cu un electorat pro-european care începe să îl judece sever pentru că nu este destul de ferm.
Tocmai în această fragilitate stă cheia înțelegerii comportamentului lui Nicușor Dan din ultimele săptămâni: nu este un președinte care poate risca mari pierderi de capital politic, pentru că rezervele sale sunt deja mici.
▌Strategia mediatorului: rațională, dar cu limite
Poziția oficială a lui Nicușor Dan este coerentă și articulată. Președintele a declarat că menține dialogul cu liderii politici, inclusiv cu Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan, și că va continua să faciliteze discuțiile dintre partidele din coaliție. Motivul invocat este unul solid: conjunctura parlamentară obligă cele patru partide pro-occidentale și minoritățile naționale să conlucreze pentru ca România să-și ducă la bun sfârșit obiectivele asumate — inclusiv OCDE, unde sunt la jalonul 24 din 25, și PNRR, cu mai puțin de cinci luni pentru absorbția fondurilor.
Tocmai în acest spirit, cu cinci zile înainte de ședința PSD din 20 aprilie, Nicușor Dan s-a întâlnit la Cotroceni cu premierul Bolojan — o discuție de două ore, după care urmează să se vadă și cu Sorin Grindeanu. Este un șef de stat care face ce ar trebui să facă un mediator: vorbește cu toată lumea, nu arde poduri, caută formula de compromis.
■ ARTICOL CONEX ⤵︎
Problema acestei strategii este că medierea funcționează doar când ambele părți vor să fie mediate. Or, toate semnalele din PSD indică faptul că Grindeanu nu caută o soluție de mijloc — caută fie demisia lui Bolojan, fie ieșirea din coaliție. Un mediator între cineva care vrea să continue și cineva care vrea să rupă nu are teren de manevră real.
▌Scenariul căderii guvernului: ce poate face președintele?
Să cartografiem opțiunile constituționale și politice ale lui Nicușor Dan în diferitele scenarii posibile după 20 aprilie.
■ Scenariul 1 — PSD retrage miniștrii, Bolojan rămâne. Dacă Ilie Bolojan nu demisionează, miniștrii PSD își vor depune mandatele, dar alte funcții — secretari de stat, prefecți, președintele Camerei — nu vor fi afectate imediat. În această situație, premierul ar putea numi interimari din rândul actualilor membri ai Cabinetului, menținând funcționarea Guvernului pentru cel puțin 45 de zile. Nicușor Dan ar trebui să accepte această formulă, ceea ce îl expune criticii că tolerează un guvern mutilat, instabil și fără majoritate reală.
■ Scenariul 2 — Moțiune de cenzură AUR susținută de PSD. Dacă guvernul Bolojan cade prin moțiune, președintele ar trebui să cheme partidele la consultări și să desemneze un candidat pentru funcția de prim-ministru, care ar trebui să caute o nouă majoritate parlamentară. Aceasta este situația în care Nicușor Dan are cel mai mult de pierdut — și, paradoxal, și cel mai mult de câștigat, dacă joacă bine. El a explicat că susținerea unui prim-ministru „conform Constituției, trebuie să vină din Parlament”. Așadar, s-a cam antepronunțat asupra sacrificării lui Bolojan. Efecte: Nicușor Dan va pierde capital politic masiv atât de la PNL, cât și de la USR, partide care, practic, l-au făcut președinte..
■ Scenariul 3 — PNL sacrifică Bolojan pentru a salva coaliția. În discuțiile politice a început să circule varianta în care PNL renunță nu la funcția de premier, ci la Ilie Bolojan, pentru a păstra coaliția în viață. PNL ar accepta un alt premier în schimbul unor portofolii suplimentare, inclusiv redistribuirea celor patru ministere USR. În acest scenariu, Nicușor Dan ar trebui să valideze o reconfigurare — ceea ce i-ar aduce acuzații că a cedat în fața șantajului PSD.
▌Dosarul parchetelor: o altă rană deschisă
Criza coaliției nu este singura sursă de vulnerabilitate a lui Nicușor Dan în această perioadă. Numirile recente la conducerea marilor parchete au stârnit reacții dure tocmai din tabăra lui. Vlad Gheorghe, consilierul premierului Bolojan, a acuzat că în sistem rămân exponenți ai „sistemului Iohannis-PSD" , iar vicepreședintele PNL Alexandru Muraru a avertizat că selecția compromite reforma judiciară. Mai dureros, unii analiști au observat că aceste numiri l-ar putea costa pe Nicușor Dan nucleul dur de susținători — adică tocmai oamenii care l-au votat pentru că sperau la o ruptură clară cu trecutul.
Cu alte cuvinte, în timp ce gestionează criza din coaliție, Nicușor Dan și-a deschis și un al doilea front, cu propria bază electorală.
▌Dilema existențială: Iohannis sau altceva?
Deputatul PNL Alexandru Muraru a avertizat că Nicușor Dan riscă să repete traseul politic al lui Klaus Iohannis, dacă nu va lua o poziție clară și fermă în sprijinul premierului Bolojan. Comparația este dureroasă tocmai pentru că este pertinentă: Iohannis a început cu capital uriaș de imagine și a ajuns, după zece ani, perceput ca un om care a gestionat compromisurile mai bine decât principiile.
■ ARTICOL CONEX ⤵︎
Dar există și o diferență esențială față de situația lui Iohannis: acesta din urmă a avut mult mai mult timp și mult mai multe resurse politice. Nicușor Dan se confruntă cu prima criză gravă la nici un an de mandat, cu un scor de încredere de 25% și cu o coaliție care se dezmembrează în timp real.
Strategia lui reală — pe care comunicarea oficială o acoperă cu discursul despre mediere și stabilitate — pare să fie aceea de a lăsa criza să se consume și de a interveni abia la final, când configurația politică este deja schimbată. El a exclus varianta unui guvern minoritar, considerând că această opțiune nu este realistă în actualul context politic, dar nu a indicat ce alternativă concretă susține.
▌Concluzie: un președinte pe sârmă
Nicușor Dan se află în cea mai incomodă poziție posibilă pentru un șef de stat: suficient de relevant pentru a fi acuzat de orice decizie, dar insuficient de puternic pentru a impune o soluție. Dacă îl apără ferm pe Bolojan, PSD îl va prezenta ca pe un instrument al austerității. Dacă tace, PNL și USR îl vor acuza că le-a trădat. Dacă îl sacrifică pe Bolojan pentru a salva coaliția, nucleul dur al electoratului său pro-european îi va întoarce spatele.
Există un singur scenariu în care Nicușor Dan iese din această criză cu capitalul de imagine intact sau chiar consolidat: acela în care PSD plătește politic pentru haosul provocat, Bolojan rezistă sau este înlocuit în mod credibil, iar el apare ca omul care a ținut România pe linia pro-occidentală în cel mai dificil moment. Este un scenariu posibil — dar depinde mai puțin de ce face Nicușor Dan și mai mult de greșelile pe care le vor face ceilalți.
■ ARTICOL CONEX ⤵︎
