Chiar dacă frustrarea generată de neutralitatea încăpățânată a președintelui atinge cote tot mai mari în societatea civilă, nimeni nu poate spune că știe cu siguranță ce plan are acesta și, mai ales, care este momentul pe care și l-a propus să devină președinte-jucător. În acest context, atrage atenția o frază pe care șeful statului a strecurat-o, marți seară, care ar trebui să-i dea de gândit lui Sorin Grindeanu. Întrebat în fața camerelor cât de probabil este ca PSD și AUR să formeze un guvern împreună, Dan a răspuns: „Extrem de improbabil, cum a și declarat președintele PSD. Sunt oameni care sunt în funcția de lideri de partid…” Răspunsul, aparent protocolar, ascunde însă o miză mai adâncă: un președinte care începe să cartografieze peisajul politic în funcție de ce guvern nu vrea, înainte de a spune ce guvern vrea și care și care, deocamdată, nu reacționează, ci pregătește alibiuri. .
Înainte de a acționa, ai nevoie de o justificare legitimă — iar cea mai solidă justificare politică nu e propria ta decizie, ci trădarea celuilalt. Prin răspunsul de marți seară, Dan l-a pus pe Grindeanu într-o poziție ingrată: liderul PSD a devenit, fără să vrea, garantul unui scenariu pe care partidul său îl poate oricând contrazice prin fapte. Dacă PSD și AUR vor ajunge totuși la guvernare împreună, președintele va avea la îndemână nu doar un argument politic, ci unul moral — și anume că a fost indus în eroare chiar de liderul celui mai mare partid din România.
Mecanismul e simplu, dar eficace. Dan nu are nevoie să atace, să amenințe sau să negocieze zgomotos. Are nevoie doar ca Grindeanu să fi spus ce a spus — și să existe o cameră care să fi înregistrat. Restul îl face aritmetica politică.
▌Grindeanu în capcană
Pentru Sorin Grindeanu, declarația sa publică a devenit, peste noapte, o constrângere pe care nu și-a asumat-o ca atare. Liderul PSD se află acum într-un spațiu îngust, cu două ieșiri — ambele proaste.
Dacă PSD avansează totuși spre o înțelegere cu AUR, el nu doar că își contrazice propriile cuvinte, ci îi oferă președintelui exact pretextul de care acesta are nevoie pentru a ieși din neutralitate — cu legitimitate maximă și cu mâinile curate. Dacă, dimpotrivă, PSD renunță la această variantă, partidul rămâne fără cea mai la îndemână soluție aritmetică din actualul parlament.
Presiunea e cu atât mai mare cu cât calendarul politic nu iartă ezitările. De exemplu, deputatul UDMR Csoma Botond, un politician lucid, a declarat că „guvernul va pica săptămâna viitoare” — iar dacă moțiunea de cenzură trece și guvernul Bolojan cade, PSD va fi împins brusc în zona deciziei, fără a avea un plan coerent și fără o majoritate clară. Improvizația, în politică, costă întotdeauna mai mult decât calculul.
Paradoxul e că PSD a inițiat moțiunea fără să știe, cu certitudine, ce urmează după. O cădere a guvernului Bolojan deschide un vid pe care social-democrații nu par pregătiți să îl umple — cel puțin nu cu o variantă care să nu le atragă consecințe politice severe.
▌Scena mai largă: cine câștigă din haos
Dincolo de dilema personală a lui Grindeanu, scena politică mai largă începe să capete contururi. O eventuală blocare a variantei PSD-AUR nu înseamnă automat o altă majoritate viabilă — înseamnă, mai degrabă, că președintele câștigă timp și inițiativă.
Iar timpul, în acest moment, lucrează pentru Dan. Cu cât criza politică se prelungește și cu cât PSD improvizează mai vizibil, cu atât intervenția prezidențială va părea mai necesară, mai legitimă și mai bine primită — inclusiv în segmentele de opinie publică care îl privesc cu scepticism. Un Dan care acționează din postura celui înșelat e un Dan considerabil mai greu de atacat decât unul care intervine arbitrar în jocurile de culise.
Fraza strecurată marți seară nu e, prin urmare, un comentariu politic. E primul act dintr-un scenariu pe care președintele îl scrie cu răbdare, în timp ce toți ceilalți actori se grăbesc să improvizeze. Întrebarea nu mai e dacă Dan va deveni președinte-jucător — ci dacă cineva va mai putea opri partida odată ce el va decide să mute.
▌articol conex ⤵︎
