Inteligența artificială, centrele de date și vehiculele electrice vor necesita de două ori mai multă energie în următoarele decenii.
National Grid, compania care deține rețeaua de electricitate de înaltă tensiune din Anglia și Țara Galilor, o reconstruiește într-un demers susținut de guvern pentru a atrage investiții și a combate schimbările climatice.
Într-o carieră de peste 30 de ani, John Pettigrew a fost martorul unor mari schimbări în industria energiei electrice. A început în 1991, lucrând la introducerea centralelor electrice pe bază de gaze naturale în rețea, înlocuind treptat centralele poluante pe cărbune.
Acum, din nou, el gestionează o transformare tectonică către o economie electrificată care funcționează cu energie regenerabilă, precum cea eoliană și solară. Însă aceste surse sunt mult mai greu de gestionat decât centralele pe cărbune sau gaz.
„Practic, ceea ce facem este să reconfigurăm întreaga rețea”, a declarat John Pettigrew, directorul executiv al National Grid.
Pettigrew tocmai ieșea dintr-un tunel de aproape 30 de kilometri, săpat adânc sub pământ, cu un cost de aproximativ 1 miliard de lire sterline (circa 1,3 miliarde de dolari). Tunelul, prin care muncitorii se deplasează cu bicicletele, va transporta noi cabluri pentru a alimenta cu electricitate birourile și cartierele rezidențiale energofage ale Londrei.
În prezent, Pettigrew și compania sa se află în centrul atenției. Guvernul laburist condus de premierul Keir Starmer, venit la putere în iulie, manifestă un interes deosebit față de sistemul energetic, pe care îl consideră esențial pentru realizarea obiectivelor sale politice și economice.
O rețea mai robustă și versatilă va fi crucială nu doar pentru combaterea schimbărilor climatice, ci și pentru asigurarea poziției Marii Britanii în fruntea inovației în inteligență artificială, care necesită cantități uriașe de energie pentru alimentarea centrelor de date.
Guvernul își propune ca până la sfârșitul deceniului, 95% din electricitatea țării să provină din surse „curate”, precum eoliană și nucleară — o creștere de la aproximativ 60% în 2023. În același timp, cererea de energie electrică este de așteptat să crească semnificativ.
„Nici măcar nu am început să ne gândim cât de serios trebuie să investim în infrastructurile noastre de bază pentru reziliența economiei într-o lume digitală”, a spus Dieter Helm, profesor de politici economice la Universitatea Oxford, într-un podcast recent.
Costurile pentru un sistem energetic capabil să gestioneze aceste schimbări sunt estimate la aproximativ 40 de miliarde de lire sterline anual între 2025 și 2030, potrivit guvernului. National Grid a depus documente la autoritățile de reglementare pentru a cheltui până la 35 de miliarde de lire în următorii cinci ani.
National Grid a fost fondată în 1990, când Consiliul Central pentru Producerea Energiei Electrice a fost divizat în timpul unei perioade de privatizări. (Compania, listată la bursa din Londra, are și o prezență importantă în Statele Unite.) Pettigrew conduce National Grid de aproape un deceniu, dar specialiștii spun că acum se confruntă cu cea mai mare provocare a carierei sale.
„Există o mare întrebare: cum vor putea construi suficient de rapid această nouă infrastructură și, în același timp, să mențină aceleași standarde?”, a declarat Edgar Goddard, fost director la National Grid și actual director al firmei de consultanță EPNC Energy.
Incendiul de luna trecută la o stație de transformare veche, din anii ’60, a dus la închiderea Aeroportului Heathrow din Londra și a stârnit întrebări legate de gestionarea infrastructurii energetice critice.
O economie electrificată va necesita o rețea de înaltă fiabilitate, din multiple motive, inclusiv securitatea națională. În același timp, criticii energiei regenerabile spun că sursele precum vântul și soarele, prin natura lor variabile, aduc noi provocări sistemului.
Pe 2 aprilie, o audiere parlamentară privind pana de curent de la Heathrow a devenit o scenă pentru reprezentanții aeroportului și ai companiilor de energie care au evitat politicos asumarea responsabilității. Directorii din energie au susținut că exista suficientă putere disponibilă. Alice Delahunty, președintele diviziei de transport al energiei din cadrul National Grid, a recunoscut că cerințele în continuă schimbare ale sistemului energetic impun o regândire atentă a rezilienței acestuia.
Rețeaua de înaltă tensiune a Marii Britanii, asemenea celor din alte țări, era relativ simplă în trecut, transportând electricitate de la centrale mari — adesea amplasate lângă minele de cărbune — către Londra și alte orașe.
Acum, Pettigrew extinde rețeaua National Grid către zonele de coastă, uneori traversând regiuni pitorești, pentru a capta surse noi de energie, precum fermele eoliene offshore gigantice din Marea Nordului.
Totodată, trebuie să se asigure că sistemul poate transporta mult mai multă energie.
Cererea de electricitate, care a fost lentă în ultimii ani, este estimată să se dubleze în deceniile următoare, pe măsură ce tot mai mulți oameni vor conduce vehicule electrice, iar centrele de date vor apărea pentru a gestiona servicii financiare, inteligență artificială și altele.
Deja există o coadă lungă de ferme eoliene, facilități de stocare a energiei și centre de date care așteaptă conectarea la rețea — adesea cu frustrări în creștere. „Procesul lor de conectare este foarte slab”, a declarat James Basden, cofondator al companiei de stocare a energiei Zenobe Energy, referindu-se la marii operatori de rețea.
A apărut o mică industrie care consiliază companiile despre cum să navigheze procesul dificil de obținere a accesului la rețea. „Vedem o cerere uriașă”, a spus Simon Gallagher, directorul general al UK Network Services.
Guvernul pariază că instalarea turbinelor eoliene pe uscat și în largul coastelor, împreună cu mii de kilometri de cabluri de înaltă tensiune, va atrage investiții, va crea locuri de muncă în tehnologia curată și va reduce vulnerabilitatea țării la fluctuațiile de prețuri ale energiei — așa cum s-a întâmplat după invazia Ucrainei de către Rusia în 2022.
De la acea invazie, costurile ridicate ale energiei au devenit o problemă majoră în Marea Britanie și în Europa, forțând guvernele să cheltuiască sume considerabile pentru a ajuta populația să-și plătească facturile.
Unii analiști spun însă că costurile mari de instalare ale unui nou sistem energetic ar putea anula în parte costurile mici de operare ale energiei eoliene și solare. „Trebuie construită foarte multă infrastructură, iar aceasta va fi plătită fie prin taxe, fie prin tarife la electricitate”, a declarat Chris Wilkinson, analist senior la firma de consultanță Rystad Energy.
Miza este uriașă pentru Marea Britanie și pentru întreaga industrie a energiei curate. Dacă ambițiile guvernului se vor dovedi nerealiste, ar putea fi o lovitură dură pentru industrie, care deja se confruntă cu critici din partea administrației Trump din SUA.
Cu siguranță, nu va fi ușor să refaci rețeaua electrică a Marii Britanii. National Grid lucrează la 17 mari proiecte energetice. Unele presupun instalarea de cabluri submarine care vor transfera electricitate de la grupuri de ferme eoliene planificate în apele Scoției către consumatorii din Anglia.
Altele implică noi linii electrice care traversează zone rurale pe stâlpi gigantici — o perspectivă care provoacă nemulțumirea localnicilor față de guvern și față de National Grid.
Guvernul profită de majoritatea sa parlamentară pentru a adopta legi care reduc opțiunile opozanților proiectelor energetice de a contesta în instanță ceea ce numește „procese fără merit”. De asemenea, planifică să ofere până la 2.500 de lire sterline în compensații pe o perioadă de 10 ani persoanelor care locuiesc în apropierea noilor stâlpi de înaltă tensiune.
Deseori durează mulți ani până când proiectele trec prin sistemul de planificare britanic. Pettigrew spune că acest proces trebuie accelerat pentru ca Marea Britanie să-și atingă obiectivele de energie verde.
Pentru a realiza măcar o parte din obiectivele guvernului, va fi nevoie de o schimbare bruscă a ritmului lent cu care Marea Britanie a construit infrastructură. Capacitatea de producție a energiei eoliene offshore, de exemplu, va trebui aproape triplată. Pentru a transporta această energie curată către consumatori, va trebui să se adauge aproximativ 5.500 de kilometri de linii electrice — dublu față de cât s-a construit în ultimul deceniu.
„Aș descrie situația astfel: fiecare trebuie să-și joace rolul perfect în următorii cinci ani”, a spus John Pettigrew.
