Teheranul susține că „declarațiile contradictorii” din partea interferențelor SUA și Israelului împiedică negocierile pentru un acord de pace, contrazicând sugestiile conform cărora semnarea ar fi iminentă. Mai mult, regimul de la Teheran acuză confuzia în pozițiile SUA și interferența Israelului ca factori cheie pentru care un acord complet se dovedește a fi, de fapt, dificil de obținut.
Vorbind la conferința de presă săptămânală a Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, purtătorul de cuvânt al echipei de negocieri iraniene, a declarat, de asemenea, că viitoarea gestionare a strâmtorii Hormuz este o chestiune asupra căreia Omanul și Iranul trebuie să ajungă la un acord și că nu se propun taxe de drum, ci „taxe pentru serviciile de navigație”.
Referindu-se la stadiul discuțiilor, Baghaei a declarat: „Este corect să spunem că am ajuns la o concluzie cu privire la o mare parte din problemele aflate în discuție. Dar a spune că aceasta înseamnă că semnarea unui acord este iminentă – nimeni nu poate face o astfel de afirmație.”
El a insistat, de asemenea, că un armistițiu în Liban trebuie inclus în memorandumul de înțelegere care ar duce la permiterea de către Iran a transportului maritim comercial prin strâmtoare și la ridicarea blocadei de către SUA asupra porturilor iraniene.
În schimb, secretarul de stat american, Marco Rubio, încă spera că se va ajunge la un acord luni, dar se pare că există o listă tot mai mare de probleme nerezolvate în ceea ce se dorea a fi o foaie de parcurs pentru redeschiderea discuțiilor nucleare pe care Trump le-a abandonat în februarie în favoarea războiului.
Rubio a spus că a durat ceva timp până a primit un răspuns din partea sistemului politic iranian, dar a subliniat: „Fie vom avea o înțelegere bună, fie vom aborda această problemă în alt mod și preferăm să avem o înțelegere bună”.
Președintele american, Donald Trump, a declarat luni, într-o postare pe Truth Social, că acordul va fi fie „excelent și semnificativ, fie nu va exista niciun acord”.
În cadrul conferinței de presă, Baghaei a mai spus că nicio problemă nucleară, cum ar fi ce se va face cu stocul iranian de uraniu puternic îmbogățit, nu va fi abordată în memorandum, cu excepția unui angajament de a negocia în următoarele 60 de zile. Trump, sub presiunea crescândă a criticilor din interiorul Partidului Republican, dorește ca memorandumul să conțină un angajament din partea Iranului de a elimina stocul său de uraniu puternic îmbogățit, chiar dacă metoda precisă nu este detaliată.
În rundele anterioare de discuții cu SUA, Iranul a declarat că este dispus să reducă volumul de uraniu îmbogățit, dar nu va permite transferul stocului nici către SUA, nici către Rusia. Iranul a vorbit despre suspendarea îmbogățirii interne pentru o perioadă de până la cinci ani, dar nu pentru cei 20 de ani solicitați de SUA.
Oficialii iranieni au susținut, de asemenea, că protestele politice din SUA legate de acord pun presiune pe Trump să renunțe la planurile de a elibera active iraniene blocate în valoare de până la 12 miliarde de dolari (9 miliarde de lire sterline) deținute în Qatar. Guvernatorul băncii centrale a Iranului, Abdolnaser Hemmati, a călătorit luni în Qatar.
Eliberarea activelor este o cerere centrală a Iranului, dar are paralele dureroase pentru Trump, care l-a criticat dur pe Barack Obama pentru că a acordat Iranului 1,7 miliarde de dolari în numerar la momentul acordului nuclear din 2015.
▌Haosul de la Washington
Baghaei, referindu-se la haosul din Washington, a declarat: „Vă confruntați cu un val de demiteri, declarații contradictorii, opoziție din partea Congresului și, de asemenea, opoziție din partea unor părți ale opiniei publice”.
În schimb, Trump și-a respins criticii, spunând că nu „îi va asculta pe ratații care critică ceva despre care nu știu nimic”.
Acordul nu conține nimic despre rachetele balistice ale Iranului sau despre sprijinul acordat grupurilor regionale intermediare; ca atare, contrastează cu promisiunea lui Trump că războiul se va încheia cu capitularea completă a Iranului.
Baghaei a acuzat Israelul că încearcă să saboteze acordul, spunând că nu ar trebui să se aștepte nimic altceva de la israelieni.
În ceea ce privește strâmtoarea Hormuz, Baghaei a declarat că luni au avut loc discuții între oficiali omanezi și iranieni. El a susținut că motivul pentru care Omanul și Iranul încearcă să stabilească un mecanism fiabil și eficient pentru a asigura trecerea în siguranță prin strâmtoare este tocmai pentru că „credem în utilizarea acestei căi navigabile internaționale pentru liberul schimb și navigația în siguranță”.
Respingând afirmațiile conform cărora planul iranian echivalează cu naționalizarea unei căi navigabile deschise, el a spus că, dacă „sunt furnizate servicii de navigație, plus măsurile necesare pentru protejarea mediului din strâmtoare, acestea necesită colectarea de taxe. Termenul „taxe” nu ar trebui folosit. Noi nu percepem taxe. Cred că ar trebui să fim atenți la alegerea cuvintelor”.
Statele europene și cele din Golf vor considera probabil acest lucru ca o distincție fără diferențe, mai ales dacă transportul maritim comercial este, de fapt, obligat să solicite serviciile de navigație ale Iranului.
În Iran, mulți comentatori au văzut acordul iminent ca pe o foaie de parcurs către o coexistență ostilă, menită să gestioneze tensiunile, mai degrabă decât să le pună capăt.
Sentimentul că războiul ar putea ajunge, deocamdată, la final a fost subliniat de rapoartele conform cărora oficialii iranieni ar reconecta Iranul la internetul internațional în decurs de o săptămână de la votul consiliului suprem de securitate națională. Oficialii iranieni, care se confruntă cu o inflație crescândă a prețurilor la alimente, sunt îngrijorați de reacția publicului odată va fi ridicată cenzura de pe internet. În același timp, valul de execuții din Iran continuă nestingherit.
