De ce nu mai poate președintele trage de timp? Pentru că odată cu demisiile miniștrilor PSD, ceasul constituțional pornește efectiv, iar dacă Bolojan pierde votul de învestitură sau cade printr-o moțiune, președintele nu mai poate fi spectator.
Odată cu demisiile miniștrilor PSD din Guvern, ceasul constituțional a pornit. Bolojan va conduce un executiv minoritar — PNL, USR, UDMR și minorități — fără să aibă certitudinea unei majorități parlamentare. Dacă pierde votul de învestitură sau dacă o moțiune de cenzură reușește, Nicușor Dan intră în joc în calitate de arbitru cu atribuții concrete: desemnarea unui nou prim-ministru.
Și în acel moment nu mai poate fi mediator. Trebuie să aleagă.
Când va depinde de mine, voi veni cu o soluție echilibrată
Nicușor Dan, joi, la Europa FM
Ce înseamnă, în practică, o soluție echilibrată? Acesta este întrebarea pe care o pune toată România politică în acest moment. Iar răspunsul presupune a cântări două profile, două logici și două tipuri de risc.
| Ilie Bolojan | Sorin Grindeanu |
Argumente pro: – Reputație solidă de reformator, greu de contestat moral – Continuitate instituțională și PNRR în derulare – Susținut de USR și PNL — partide cu afinitate față de președinte – A dovedit responsabilitate și buna credință pentru țară și este apreciat în plan internațional pentru reformele sale – Refuzul demisiei îi conferă autoritate politică în ochii publicului Argumente contra – Guvern minoritar fragil – Menținerea lui echivalează cu un conflict deschis cu cel mai mare partid – Riscul unui vot de cenzură în Parlament în orice moment | Argumente pro – PSD reprezintă (încă)cel mai mare grup parlamentar — stabilitate numerică Argumente contra – Iresponsabil față de țară – Este identificat cu corupția din sistem – Imagine dezastruasă în plan internațional – Nicușor Dan a exclus public orice premier PSD susținut de AUR – Numirea sa ar fi citită ca o capitulare în fața presiunii – USR a anunțat că nu va susține un premier PSD – Profilul lui Grindeanu este al unui politician de aparat, nu al unui reformator – Ar putea deschide calea unui acord PSD–AUR pe viitor |
Dincolo de personaje, decizia lui Nicușor Dan va fi, în fond, un răspuns la o întrebare de strategie: ce tip de instabilitate e mai gestionabil — un guvern minoritar aflat sub amenințarea permanentă a unei moțiuni, sau o coaliție cu PSD care riscă să îngropeze reformele și să-l erodeze pe el însuși?
Președintele a dat deja un indiciu. A spus că nu va numi niciodată un premier PSD susținut de AUR. A vorbit despre o Românie împărțită în trei blocuri — 30% reformist, 30% conservator PSD, 40% anti-occidental — și a pledat pentru dialog între forțele pro-europene. Dar dialogul nu este o formulă de guvernare.
Există și o a treia variantă, vehiculată discret: un premier tehnocrat, o figură neutră care să nu-l oblige pe Bolojan să demisioneze, dar să ofere PSD-ului o ieșire cu față. Problema? PNL ar putea vedea asta drept o trădare, iar PSD nu a acceptat public această soluție.
Sondajele arată că românii preferă neutralitatea președintelui. Dar neutralitatea nu mai este o opțiune constituțională odată ce cade un guvern.
Urmările sunt, în orice scenariu, semnificative. Dacă alege să sprijine continuarea lui Bolojan și executivul cade la vot, România intră într-o criză prelungită în care pot fi convocate alegeri anticipate — un teren incert, cu AUR dominant în sondaje. Dacă cedează în fața PSD și desemnează un premier acceptabil lor, credibilitatea sa ca președinte reformist se erodează rapid, iar tabloul pro-european pe care îl apără se fisurează.
Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale tocmai pentru că a refuzat să joace după regulile vechi. Acum, regulile vechi îi bat la ușă și îi cer să aleagă. Decizia nu va fi confortabilă. Dar ea va defini, mai mult decât orice discurs, ce tip de președinte vrea să fie.
Logica constituțională și declarațiile publice ale lui Nicușor Dan indică spre o susținere implicită a continuării lui Bolojan — sau, cel mult, a unui alt premier PNL agreat de coaliția actuală. Varianta Grindeanu premier rămâne, deocamdată, linia roșie pe care Dan a trasat-o el însuși. Dar criza e vie, și liniile roșii au o fragilitate proprie.
