Proiectul de reformă a Agenției Naționale de Integritate, depus în Parlament de ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, trebuia să fie un exercițiu tehnic de conformare la un jalon din PNRR. A devenit, în schimb, terenul unui joc de imagine în care fiecare partid din ecuație — PNL, USR, UDMR și PSD — apără o poziție care îi convine electoral, nu neapărat una în care crede. Rezultatul acestui joc este că principiul care ar fi trebuit protejat, transparența declarațiilor de avere, riscă să rămână victima colaterală a calculelor tuturor.
Proiectul vizează Jalonul 431 din PNRR, referitor la actualizarea legislației privind integritatea, și a fost pregătit începând din 2022 de un grup de lucru comun al Ministerului Justiției și ANI. Miza financiară e directă: aproximativ 800 de milioane de euro din fonduri europene depind de adoptarea modificării.
Predoiu a explicat public că a depus proiectul în calitate de senator, nu doar de ministru, tocmai pentru a debloca procesul parlamentar și a evita pierderea acestui jalon, precizând că a fost nevoit să includă în textul final amendamentele formulate de partidele coaliției — PNL, USR și UDMR — chiar dacă, așa cum a recunoscut el însuși, unele dintre ele „nu reflectă fidel” viziunea sa juridică inițială.
Distincția pe care Predoiu o face este importantă pentru a înțelege unde s-a rupt firul: forma elaborată de Ministerul Justiției împreună cu ANI și transmisă Comisiei Europene, spune ministrul, conține toate garanțiile de transparență cerute de jurisprudența națională și europeană. Forma depusă în Parlament, însă, e alta — pentru că a trecut prin filtrul negocierii politice dintre partenerii de coaliție.
Ce înseamnă, concret, secretizarea
Punctul central al controversei este o prevedere care schimbă radical regimul declarațiilor de avere și de interese: acestea rămân obligatorii, dar nu vor mai fi publicate. Textul propus stabilește că declarațiile vor fi păstrate de ANI, confidențial, timp de șapte ani, fără a mai fi afișate public pe internet, iar declarația de avere își pierde caracterul de angajament comun cu soțul sau soția, devenind, în formă, strict personală — deci fără obligația de a raporta averea partenerului sau a copiilor.
Autorul amendamentului privind secretizarea, senatorul de coaliție Andrei Molnar, a explicat că modificarea a fost gândită pentru a alinia legea la decizia Curții Constituționale din mai 2025, prin care CCR a stabilit că anumite informații din declarațiile de avere țin de viața privată și de protecția datelor personale.
Argumentul de conformitate constituțională e real, dar incomplet: decizia CCR nu impune secretizarea totală, ci doar elimină obligația publicării automate a unor categorii de informații. Diferența dintre „nu mai trebuie publicate automat” și „rămân secrete timp de șapte ani, inaccesibile inclusiv prin legea liberului acces la informații” este exact terenul pe care se joacă disputa politică actuală.
PSD, reconvertit peste noapte în apărătorul transparenței
Reacția cea mai zgomotoasă a venit de la Sorin Grindeanu, care a anunțat că PSD nu va vota niciuna dintre prevederile care slăbesc transparența, acuzând direct USR că a introdus amendamente menite să-i protejeze pe aleșii proprii aflați în conflict cu decizii ale ANI — o referire transparentă la primarul Timișoarei și liderul USR, Dominic Fritz, aflat sub o interdicție de trei ani de a ocupa funcții publice, ca urmare a unei decizii de conflict de interese.
Grindeanu a mers mai departe, afirmând că proiectul, în forma actuală, „reprezintă doar un slogan de campanie, nu o regulă pe care s-o aplice și propriilor buzunare”, și a anunțat că PSD va propune publicarea declarațiilor sub forma unei „fișe financiare de integritate”. Într-un gest simbolic gândit exact pentru acest contrast, liderul PSD a anunțat și că își va continua publicarea proprie a declarației de avere, indiferent de ce prevede legea.
Postura e greu de reconciliat cu istoricul recent al partidului. PSD nu a fost, în ultimul deceniu, formațiunea care a împins limitele transparenței instituționale — dimpotrivă, o parte semnificativă a conflictelor dintre politicieni și Agenția Națională de Integritate au avut, de-a lungul anilor, actori PSD în rolul principal.
Reconversia bruscă în apărător al declarațiilor publice de avere coincide, nu întâmplător, cu un moment în care propriul fost premier, Marcel Ciolacu, se află într-un scandal legat exact de opacitatea rețelelor informale din interiorul partidului — întâlnirea sa din Italia cu fugarul condamnat Ionel Arsene. Contrastul dintre discursul public al lui Grindeanu despre transparență și tăcerea aceluiași partid față de propriile zone gri este greu de ignorat.
Coaliția, prinsă cu garda jos
De partea cealaltă, poziția coaliției de guvernare nu e nici ea unitară. Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat, distinct de textul depus de Predoiu, că Guvernul va susține publicarea obligatorie a declarațiilor de avere ale demnitarilor pe site-ul instituției — o poziție care contrazice direct sensul amendamentului de secretizare introdus chiar de partenerii săi de coaliție.
Diferența de mesaj între premierul interimar și textul legislativ depus de propriul ministru al Justiției arată o coaliție care nu a reușit să-și sincronizeze discursul înainte ca proiectul să ajungă în spațiul public — un eșec de comunicare politică ce a lăsat loc liber PSD-ului să ocupe, gratuit, poziția morală.
Predoiu însuși pare conștient de fragilitatea poziției sale: a subliniat public că celelalte partide își pot depune propriile amendamente în Parlament, sugerând că textul depus de el este doar un punct de plecare pentru negociere, nu forma finală asumată. Este o poziție prudentă, dar și una care recunoaște implicit că varianta parlamentară actuală nu corespunde standardelor pe care chiar el le-a promovat inițial.
Vocea care nu joacă niciun rol politic: societatea civilă
Dincolo de disputa dintre partide, douăsprezece organizații ale societății civile au transmis o poziție comună, avertizând că proiectul, sub pretextul reformelor cerute de PNRR, urmărește de fapt scăderea standardelor de integritate.
Cele 12 organizații critică nu doar secretizarea declarațiilor, ci și eliminarea obligației de a declara bunurile soțului sau soției fără introducerea unui mecanism alternativ de verificare, plus renunțarea la obligația depunerii declarațiilor la începutul și la finalul mandatului.
Poziția lor este singura din această dezbatere care nu urmărește un beneficiu electoral imediat — și, tocmai de aceea, merită tratată ca reperul cel mai de încredere al discuției.
Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, publicat pe 17 iulie, oferă un cadru extern pentru aceeași îngrijorare: documentul semnalează vulnerabilități persistente în domeniul transparenței declarațiilor de avere, alături de combaterea corupției și independența procurorilor de rang înalt — o confirmare instituțională că miza nu este una pur retorică, ci una reală, monitorizată la nivel european, indiferent cine o instrumentalizează politic acasă.
Verdictul: dreptate din interes, nu din convingere
Tensiunea reală din acest dosar nu este între „PSD versus coaliție”, cum ar vrea partidele să pară, ci între miza de fond — transparența ca principiu al statului de drept — și felul în care fiecare actor politic o folosește ca instrument tactic.
PSD are, în acest episod concret, poziția corectă pe fond, dar motivația din spatele ei e departe de a fi principială: partidul atacă un adversar concret, USR, folosind un instrument pe care nu l-a respectat el însuși în mod constant.
Coaliția de guvernare, la rândul ei, riscă să adopte o lege care slăbește exact standardele pe care le-a promis în programul de guvernare, din nevoia de a debloca un jalon PNRR fără să-și fi sincronizat mesajul intern. Predoiu rămâne prins la mijloc, obligat să aleagă între o soluție tehnic corectă și una politic funcțională.
Rezultatul acestui joc de imagine, indiferent cine câștigă disputa publică, este că cetățeanul care ar fi trebuit să beneficieze de transparența declarațiilor de avere riscă să rămână cu o lege mai slabă decât cea promisă Comisiei Europene — iar asta e singura concluzie care nu are nevoie de nicio interpretare partizană.
