Luni, Biroul Permanent Național al PSD a votat în unanimitate o recomandare de a nu susține Guvernul propus de premierul desemnat Siegfried Mureșan. Seara, Sorin Grindeanu a mers mai departe. Nu exclude o guvernare PSD-AUR „în acest ciclu electoral”, dacă eșuează cabinetul de dreapta. Separat, a numit o asemenea variantă „posibilă până în 2028”, condiționat de renunțarea AUR la cererea de alegeri anticipate. Nu e un anunț, ci o ușă lăsată deschisă. Ilie Bolojan, președintele PNL, a răspuns tot luni. A anunțat că discuțiile pentru o majoritate merg mai departe doar cu USR și UDMR. A admis, în același mesaj, că „misiunea nu este una ușoară”. Recunoașterea situează corect proiectul de unire a forțelor pro-europene: nu e o strategie deja câștigătoare, ci singura cale rămasă deschisă. Ea devine una de urgență tocmai acum, când alternativa PSD-AUR a fost rostită public, pentru prima dată, de liderul PSD.
Poziția PSD despre AUR s-a mișcat în trepte, de la moțiunea de cenzură încoace. La o zi după căderea Guvernului Bolojan, Grindeanu spunea că partidul a exclus „nu doar să fie parte a unui guvern minoritar, nici măcar varianta prin care PSD susține un guvern minoritar”. Se referea explicit la o majoritate cu AUR. A repetat excluderea de mai multe ori, în lunile următoare. Joi, 17 septembrie, după consultările cu președintele Nicușor Dan, Grindeanu a evitat pentru prima dată să mai excludă categoric formula. A răspuns doar „hai să vedem consultarea”. Luni seară, după decizia BPN, a mers un pas mai departe. A vorbit direct despre condițiile în care o guvernare cu AUR ar deveni posibilă.
Mureșan a încercat să blocheze această mișcare încă de dimineață. I-a cerut lui PSD să aleagă explicit între un vot „pro-european” și continuarea „colaborării parlamentare” cu AUR. A exclus el însuși orice negociere cu AUR pentru susținerea propriului guvern. Grindeanu a respins formularea ca „ultimatum”. A spus că PSD „nu are nevoie de patalamale” pentru a-și dovedi apartenența pro-europeană. Replica arată că eticheta „pro-european” a devenit ea însăși miza disputei, nu doar o descriere.
Aritmetica din spatele celor două proiecte
PSD și AUR au împreună aproximativ 219 mandate, la doar 14 sub pragul de 233 necesar pentru o majoritate. E aceeași distanță acoperită în mai, când moțiunea de cenzură a strâns voturi suplimentare de la POT, SOS și PACE și a trecut cu 281. Structura s-a schimbat între timp. La 8 septembrie, PSD ajunsese la 128 de mandate, iar SOS și POT s-au subțiat constant, pe măsură ce parlamentarii lor s-au reorientat. Rezervorul care a dus moțiunea la 281 de voturi nu mai există în aceeași formă. Aritmetica de bază, 219 din 233, rămâne însă motivul pentru care varianta PSD-AUR sună, pentru prima dată, plauzibil.
De cealaltă parte, PNL ajunsese la 8 septembrie la 79 de mandate. Pe 15 septembrie a mai anunțat doi parlamentari veniți de la SOS, deci în jur de 81. Cu USR (59) și UDMR (32), suma e 172. Cu Grupul minorităților naționale (17), ajunge la 189. Diferența până la 233 nu se acoperă doar din neafiliați, fiindcă rezervorul acesta e aproape epuizat. PNL l-a folosit constant, în ultimele luni, pentru a-și crește propriul grup. Orice pas suplimentar ar însemna defecțiuni directe din PSD sau din AUR, un tip de mișcare mult mai greu de obținut decât preluarea unor parlamentari deja neafiliați.
Un proiect asimetric
Cele două tabere pornesc din poziții diferite. PSD-AUR se sprijină pe o alianță între două grupuri parlamentare întregi, chiar dacă doar anunțată condiționat. Proiectul lui Bolojan de a uni forțele pro-europene se sprijină pe traseism individual, deja documentat. Cel puțin șapte parlamentari, veniți de la AUR, SOS, POT și PSD, au ajuns în ultimele luni în grupul PNL. Bolojan însuși a recunoscut mișcarea, numind-o „o situație interesantă”. UDMR, partener declarat al proiectului pro-european, a criticat însă exact această metodă. A numit-o „boală grea” și a acuzat PNL de traseism, chiar dacă unii dintre parlamentarii preluați veneau din formațiuni pe care liberalii înșiși le numesc „extremiste”.
Contradicția nu ocolește nici tabăra PSD. Partidul care își revendică, prin vocea lui Grindeanu, eticheta „pro-europeană” a coordonat, în mai, moțiunea de cenzură împreună cu AUR. Acum ia în calcul o guvernare comună cu același partid. Etichetele „pro-european” și „continuare a politicilor Bolojan” devin, în ambele tabere, mai puțin descrieri și mai mult instrumente de negociere. Mureșan le folosește pentru a presa PSD. Grindeanu le respinge ca retorică goală. Rezultatul e o dispută despre cine merită eticheta, nu despre conținutul ei.
De ce proiectul devine unul de urgență
Mureșan are, potrivit Constituției, zece zile de la desemnare pentru a cere votul Parlamentului pe programul de guvernare și lista miniștrilor, adică până pe 27 septembrie. Decizia BPN nu e încă definitivă. Recomandarea merge la Consiliul Politic Național, forul care, potrivit lui Grindeanu, decide statutar. Până la validarea ei, PSD rămâne formal deschis dialogului, cel puțin în litera procedurii.
Presiunea de timp vine din faptul că cele două proiecte nu avansează în același ritm. Grindeanu a putut anunța o condiționare pe o alianță deja existentă la nivel de grupuri parlamentare. Bolojan trebuie să convertească, unul câte unul, parlamentari izolați sau rupți din alte partide. E o metodă mai lentă și mai vizibilă politic, care i-a atras deja critica UDMR. Dacă negocierile PNL-USR-UDMR nu produc rapid o listă credibilă de susținători suplimentari, fereastra de zece zile a lui Mureșan se închide înainte ca proiectul pro-european să aibă timp să se materializeze. Varianta PSD-AUR, chiar condiționată, ar rămâne atunci singura cu o bază aritmetică deja formată.
Ce rămâne de urmărit
Realitatea arată că niciunul dintre cele două proiecte nu e, la acest moment, o majoritate încheiată. PSD-AUR e o condiționare dublă, legată atât de eșecul cabinetului de dreapta, cât și de renunțarea AUR la alegerile anticipate, o cerere pe care partidul lui George Simion nu a retras-o. Proiectul lui Bolojan e o direcție declarată, sprijinită doar parțial de cifre. Diferența dintre ele nu e una de intenție, ci una de stadiu. Un proiect se sprijină pe o alianță deja negociabilă între partide. Celălalt se sprijină pe o colecție de mișcări individuale care, oricât s-ar repeta, nu au încă acoperire aritmetică.
Următorul reper e validarea deciziei BPN de către Consiliul Politic Național al PSD. Al doilea reper e propriul termen al lui Mureșan, 27 septembrie. Dacă niciunul dintre cele două proiecte nu ajunge la 233 de voturi până atunci, miza discuției nu va mai fi cine construiește o majoritate. Va fi dacă alegerile anticipate devin, pentru toate taberele, mai puțin costisitoare decât negocierea uneia.
