Noile cercetări au descoperit că acum este posibilă editarea ADN-ului embrionilor umani cu o precizie fără precedent, ceea ce sugerează că editarea liniei germinale umane ar putea deveni posibilă într-un viitor relativ apropiat, relatează CNN, citând mai multe studii recente, susținute cu opinii de specialitate.
„Acum șase ani, credeam că utilizarea editării genice la embrionii umani era o idee sortită eșecului”, a declarat Amander Clark, profesor de biologie moleculară, celulară și a dezvoltării la Universitatea din California, Los Angeles, și director al Centrului UCLA pentru Științe Reproductive, Sănătate și Educație.
„Această cercetare reia posibilitatea ca, în viitor, editarea genetică în scopuri terapeutice să fie posibilă pe embrioni obținuți prin FIV”, a declarat Clark, care nu a fost implicat în cercetare, printr-un e-mail.
Cercetarea de laborator pe embrioni umani, de obicei donați de pacienții care apelează la fertilizarea in vitro, rămâne strict reglementată în majoritatea țărilor și este permisă, de obicei, doar pentru o perioadă de 14 zile după crearea embrionului.
De asemenea, nu este clar cât de favorabilă este atitudinea publicului față de copiii cu gene modificate; dincolo de aspectele legate de siguranța medicală, scepticismul este alimentat în mare măsură de întrebările etice legate de utilizarea potențială a acestei tehnologii de ultimă generație în crearea așa-numiților „copii la comandă”, ale căror gene sunt modificate sau selectate în mod intenționat pentru a obține trăsături dorite.
Imaginile de mai jos arată un embrion uman editat în prima săptămână după fertilizare, pe măsură ce se divide dintr-o singură celulă pentru a deveni în cele din urmă o structură formată din 200 de celule numită blastocist ⤵︎
Modificarea unei singure litere din ADN
O formă mai nouă și mai precisă, cunoscută sub numele de editare a bazelor, poate modifica câte o singură literă (sau bază) din ADN pe rând.
Editarea bazelor a fost utilizată pentru prima dată într-un studiu clinic din 2022 pentru a modifica celulele imune ale unei adolescente din Marea Britanie, după ce medicii au epuizat toate celelalte opțiuni de tratament pentru forma ei de leucemie. Alți opt copii și doi adulți au beneficiat ulterior de acest tratament. Iar anul trecut, medicii au folosit editarea bazelor pentru a trata un bebeluș născut cu o deficiență severă de CPS1, o boală genetică rară și periculoasă.
Acum, două studii noi au utilizat această tehnică pentru a edita embrioni umani aflați în primele stadii de dezvoltare, donați în scopuri de cercetare de către persoane care au urmat un tratament de fertilizare in vitro. Ambele echipe au constatat că precizia tehnicii a redus probabilitatea apariției unor anomalii cromozomiale neintenționate.
Kathy Niakan, profesoară de fiziologie a reproducerii și directoare a Centrului Loke pentru Cercetarea Trofoblastului de la Universitatea din Cambridge, împreună cu echipa sa, au utilizat această tehnică pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează o genă esențială în dezvoltarea embrionului uman, iar studiul a fost publicat pe 25 iunie în revista științifică Nature.. Ei au descoperit că o genă numită NANOG — denumită astfel după miticul Tír na nÓg celtic, sau „țara celor veșnic tineri” — joacă un rol cheie în modul în care se formează primele celule embrionare care, în cele din urmă, devin fătul și placenta.
Niakan a afirmat că editarea bazelor reprezintă un progres semnificativ față de tehnica convențională CRISPR-Cas9, deoarece prezintă un risc mult mai mic de a provoca erori cromozomiale neintenționate. „Editarea bazelor poate schimba cu precizie o singură pereche de baze nucleotidice cu alta în întregul genom uman, care conține aproximativ 3 miliarde de perechi de baze — aceasta este o realizare incredibilă”, a explicat ea.
Într-un studiu separat, Dietrich Egli, profesor asociat de biologie celulară a dezvoltării la Universitatea Columbia, a utilizat editarea bazelor pentru a insera una dintre cele două mutații genetice în ovule proaspăt fertilizate. Una viza o genă cunoscută sub numele de PCSK9, care reglează colesterolul, iar cealaltă viza gena HBG, care codifică forma fetală a hemoglobinei, o proteină care transportă oxigenul. El a ales aceste două gene deoarece erau ținte bine studiate în cadrul editării genelor neereditare. Egli a declarat că o revistă științifică cu evaluare inter pares a acceptat condiționat studiul.
Deși ambele studii reprezintă un pas în direcția editării genetice ereditare, Egli a afirmat că mai este încă un drum lung până la utilizarea în context clinic. Chiar dacă editarea bazelor nu pare să provoace leziuni cromozomiale majore, rămân cel puțin două dezavantaje importante.
Egli, Niakan și echipele lor au constatat că unii dintre embrionii pe care i-au editat au prezentat ceea ce au descris ca „mozaicism”, adică situația în care modificarea dorită nu se produce în toate celulele. În plus, ambii cercetători au observat unele efecte „în afara țintei”, în care au fost modificate gene neintenționate. Acest lucru reprezintă un risc în cazul editării embrionilor umani, deoarece acel embrion va da naștere tuturor celulelor din organism.
„Este o scară lungă, cu multe trepte diferite și poate câteva platouri între ele”, a spus Egli. „Am pornit de la baza scării și am făcut câțiva pași în această direcție, dar cred că putem analiza progresul realizat și putem purta o discuție despre avantajele și dezavantajele continuării demersului.”
Editarea genomului la embrionii umani are valoare, permițând oamenilor de știință să înțeleagă regulile care guvernează primele etape ale vieții umane, a afirmat Helen O’Neill, profesoară asociată de genetică reproductivă și moleculară la Institutul pentru Sănătatea Femeilor, University College London. Ea nu a fost implicată în niciunul dintre studii.
„Ne poate ajuta să înțelegem de ce atât de mulți embrioni obținuți prin FIV nu reușesc să se dezvolte, își opresc dezvoltarea, nu se implantează sau nu progresează, în ciuda faptului că par acceptabili din punct de vedere morfologic”, a declarat O’Neill într-un comunicat.
„Pe termen lung, ne-ar putea ajuta să gândim mai clar și cu mai multă compasiune despre un grup foarte restrâns de pacienți cu afecțiuni ereditare grave, pentru care testarea genetică preimplantare nu este suficientă.”
O’Neill a adăugat că dezbaterea privind modificarea embrionilor este adesea prezentată de parcă singurul rezultat posibil ar fi «copiii la comandă». „Această abordare ignoră valoarea științifică și clinică reală”, a remarcat ea.
Preocupările legate de «copiii la comandă»
Laurie Zoloth, profesoară de religie și etică la Universitatea din Chicago, a afirmat că cercetarea a reactivat încă o dată dezbaterea etică privind modificarea embrionilor umani, subliniind că editarea embrionilor este plină de riscuri și, cu excepția utilizării în cercetarea științifică, ar trebui, prin urmare, să rămână interzisă pentru moment, doar din motive de siguranță. Ea a menționat că există deja modalități de a evita nașterea copiilor cu anomalii genetice — prin screening genetic înainte de concepție și în timpul sarcinii, precum și prin testarea embrionilor înainte de implantare în cadrul FIV.
„Problema mozaicismului nu este rezolvată; nu se înțeleg cu adevărat efectele pe termen lung ale intervenției; și nu există nicio modalitate de a testa o sarcină fără, ei bine, o sarcină reală și un copil”, a spus ea într-un e-mail.
Există, de asemenea, probleme teologice și filosofice pe termen mai lung legate de „proiectarea” copiilor pentru a avea trăsături dorite, a adăugat ea.
„Acestea sunt și mai profunde atunci când se pare că se proiectează copii care, într-un viitor îndepărtat, ar avea un risc mai mic de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare, care ar putea fi abordate prin alegeri legate de stilul de viață și care, oricum, ar putea fi complet tratabile cu medicamente în acel viitor ipotetic.”
Deși ar putea fi justificabilă modificarea embrionilor pentru a preveni afecțiuni precum boala Tay-Sachs, o tulburare neurologică fatală care se manifestă în primele câteva luni de viață, ea a afirmat că ar exista probabil o „derapare între tratament și îmbunătățire”, o situație care ar putea duce la ceea ce Zoloth a numit „problema Gattaca”, după filmul din 1997, care imaginează o societate obsedată de perfecțiunea genetică și dictată de aceasta.
„Ar putea această cale să ne conducă către un viitor și mai inechitabil și nedrept, în care copiii celor mai bogați sunt selectați cu grijă, iar copiii celor săraci, lipsiți de resurse, incapabili să concureze într-o democrație?”, a spus ea.
„Este frapant faptul că, pe de o parte, am putea avea capacitatea de a cheltui atât de multe resurse și de a acorda atât de multă atenție modificării codului genetic al unui embrion pentru a-l alinia exact la ceea ce considerăm noi a fi normal sau optim, în timp ce nu reușim să găsim o soluție pentru a oferi copiilor, odată născuți, școli primare curate, sigure și captivante, cu profesori bine plătiți”, a adăugat Zoloth, subliniind că cunoștințele privind modul în care genetica umană influențează trăsăturile fizice și comportamentul sunt încă foarte limitate.
Un sondaj recent publicat privind atitudinile publicului față de cercetarea pe embrioni umani în patru țări a indicat că majoritatea respondenților din Marea Britanie, Olanda și Spania au susținut utilizarea editării genomului la embrioni, care ar ajuta la stabilirea unei sarcini prin eliminarea unei afecțiuni grave sau care pune viața în pericol. Cu toate acestea, în Italia, procentul a fost de 46%.
Zoloth a remarcat că, deși bioeticienii au datoria de a reflecta și de a ridica întrebări, interzicerea științei prezintă, la rândul său, riscuri.
„Nu vrem să interzicem cercetarea”, a spus ea. „De aceea, stabilirea unor limite pentru noile descoperiri științifice este importantă și protejează atât cercetarea, cât și societatea.”
